( Interviu) Poveşti dintr-o lume de basm cu trei generaţii. Bunică, mamă şi fiică: Aurica Bizo, Eugenia şi Anda Horoba, într-o apariţie de colecţie !

Rep.: - Eugenia, îţi mulţumesc pentru faptul că, acolo la tine acasă, în acel colţ de rai – la Molişet -, m-ai primit şi pe mine în cercetare. Este o zonă foarte frumoasă. Şi tu, şi Anda faceţi lucruri minunate, împreună cu bunica Aurica. Aveţi un proiect deosebit, cu trei generaţii, care a fost lansat de curând. Parcă suntem într-o poveste. Vă felicit pentru acest lucru şi pentru faptul că, din generaţie în generaţie, iată, tradiţia autenticului merge mai departe.

Eugenia Horoba: - Aşa este. Dacă noi, cei de la ţară, nu păstrăm tradiţia şi tot ce este frumos, atunci cine? Noi trebuie să luptăm şi să ţinem de tot ce avem frumos.

Rep.: - Cum arată în momentul de faţă curtea ta, grădina ta ?

Eugenia Horoba: Totul arată frumos, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru ploaie, pentru tot ce ne-a dat. A fost puţin frig şi plantele nu au crescut aşa cum ar fi trebuit, dar e bine. Îi mulţumim Tatălui Ceresc că este bine. Nu am avut gheaţă, a fost puţină brumă târzie, dar asta e.

Rep.: - Vreau să te felicit şi pentru faptul că ai devenit bunică. Ai emoţii?

Eugenia Horoba: - Nepoţica noastră e o minune. Încă nu a venit acasă, o aşteptăm cât de curând.

Rep.: - Încă mai sunt probleme cu izolarea, e destul de greu. Să treacă această perioadă şi să vină acasă sănătoşi. Cum te simţi ca şi proaspătă bunică?

Eugenia Horoba: - Foarte bine, sunt foarte fericită. Mă bucur mult că sunt bunică, deşi nu mă simt bătrână. Sunt fericită.

Rep.: - Arăţi şi foarte bine. De multe ori, lumea, văzându-te cu fetele, crede că sunteţi trei surori.

Eugenia Horoba: - Mulţumim. Noi, aici, la ţară, muncim mult şi nu ne putem menţine cât am vrea dar, totuşi...

Rep: - Ai acolo acel izvor de apă limpede şi bună, pe care-l pomeneşti şi în cântec, aveţi aer curat, aveţi produse naturale care sunt mult mai bune faţă de tot ceea ce are oraşul, mult mai sănătos.

Eugenia Horoba: - Aşa este. Noi nu am simţit că a fost epidemie în ţară pentru că nu am avut timp. Am lucrat în grădină, la animale, la pui...

Rep.: - Te felicit şi pe tine Anda, pentru că sunt convins că acest proiect cu trei generaţii a plecat de tine. Te felicit pentru toate filmările deosebite. Cred că a fost foarte greu să aduni atât de mulţi oameni. Mi-a plăcut pentru că au semănat grâul desculţi şi îmbrăcaţi exact ca la noi, pe vremuri. Vă felicit pentru proiectul vostru, pe toate trei, şi pe toţi cei implicaţi. Cred că aţi implicat tot Molişetul...

Anda Horoba: - Mulţumesc. Nu chiar. Oricum, Molişetul nu are foarte mulţi locuitori. Într-adevăr, m-am gândit la toate detaliile, inclusiv codiţele fetelor le-am legat cu elastic alb, ca pe vremuri. Regia îmi aparţine, cântecul doinit este din repertoriul Auricăi Bizo (bunica mea), ne-au ajutat: studio și orchestrație: Ionuț Lucian, imagine și montaj: Andrei Vrășmaș. Folclorul reprezintă cartea de identitate a neamului. Acesta este transmis prin viu grai, din generație în generație, de-a lungul timpului suferind transformări, adaugâdu-i-se noi elemente, fiind îmbogățit continuu. Acest cântec doinit este un exemplu clar. Bunica mea îl cânta când era fată, urmând ca mai apoi să fie strecurat prin glasul mamei, într-un final, ajugând în mâinile mele, mâini, care au reusit să-i dea aceasta formă. Am adus puțin din viața țăranului de demult, în lumea de astăzi, în semn de respect pentru truda și osteneala lor, prin intermediul cărora au dat naștere unor elemente cu totul deosebite, portul popular, care ne ajută să ne distingem de alte popoare, care ne înalță, care ne îmbogățește atât trupește, cât și sufletește. Aduc mulțumiri bunului Dumnezeu, care, în ziua filmării acestui proiect, ne-a încoronat, introducându-ne într-un curcubeu perfect rotund, parcă făcut cu un compas, pe toți cei prezenți la actiune, fiind însoțit de un joc al norilor pe care nu pot să-l explic în cuvinte, a fost un fenomen trimis de sus, prin care mi-am dat seama că planul meu este bineplăcut lui Dumnezeu! Le multumesc părinților mei și tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui proiect minunat. Mulțumesc din suflet publicului nostru drag!

Rep.: - De când am cunoscut-o pe bunica mi-am dat seama de unde aveţi această dragoste pentru tradiţii. Are foarte multe poveşti frumoase şi gânduri deosebite. Să vă dea bunul Dumnezeu sănătate. Cred că cea mai fericită pentru acest proiect este bunica, dar şi voi. Vreau să te felicit Anda şi pentru absolvirea Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima". Şi vreau să reproduc gândurile tale, care m-au emoţionat.

Anda Horoba: - Am absolvit la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima". ...plouă, o atmosferă mohorâtă, sunt în mașină, cu telefonul în mână și particip la "Festivitatea" mea de absolvire, la care demult visam, doar că nu în această manieră, nu sub această formă. Mi-aș dori un miracol. Să fii student la Academia Natională de Muzică, care până acum a fost propria ta casă și să ajungi să nu ai parte de bucurie, de aplauze, de flori, de emoții, de îmbrățișări, să pleci din "casa ta" fără să apuci să împachetezi totul, să fii conștient că n-au uitat nimic, să lasi un "BUNĂ ZIUA!", să apuci să-ti îmbrățișezi profesorii tăi de suflet, să-i încurajezi pe cei care vor păși pe acele scări, cu covor roșu, pe care ai pășit si tu, cu atâta mândrie, speranță, entuziasm și ambiție. Am visat la o Festivitate așa cum doar la ANMGD știam ca pot găsi, încă de dinainte să fii reușit să intru la admitere. Mi-a fost foarte greu, deoarece am venit de la filologie, dar în fiecare zi, munceam, mă străduiam și luptam pentru că știam că o să ajung in acest moment și că o să mă bucur de reușita mea, să mă felicit pentru ceea ce am reușit sa fac. Am spus sa ma felicit intentionat, deoarece, în lumea aceasta venim singuri si plecăm singuri, pe parcursul vieții avându-ne doar pe noi însine. Îmi doream să fac parte din prima generație care participa la o Festivitate organizată la Opera Natională din Cluj-Napoca și nu din prima generație care participă la o "Festivitate" online, pe Zoom, fără cei dragi aprope, fără strigare de catalog, fără muzică. Trăiesc un sentiment aparte, încerc să găsesc partea bună a lucrurile pe care, momentan, încă o caut...

Rep.: - Felicitări, mult succes în tot ceea ce faceţi ! Mamă, fiică şi bunică, păstrătoare ale tezaurului românesc !