Întrebări creştine

În unele predici auzite la Biserică şi în unele cărţi pe care le-am citit, suntem îndemnaţi să ne gândim la moarte ca o cale de mare folos. Eu nu mă pot gândi la aşa ceva decât cu oroare, căci moartea este o negare a vieţii, a ceea ce trăiesc.

Problema pe care o pui nu este lipsită de importanţă, desigur. Ea pare copleşitoare şi demnă de exclus celor ce sunt la începutul vieţii creştine. De gândul morţii nu trebuie să fugim, fiindcă ea aleargă mult mai repede decât o putem noi face. Ea trebuie acceptată ca o componentă de neevitat a vieţii noastre. Circa 80 de miliarde de fiinţe omeneşti nu i s-au putut sustrage până acum. Pentru ce deci trebuie să ne îngrozească, dată fiind universalitatea ei pentru orice fiinţă vie, fie oameni vieţuitoare şi chiar vegetaţie? Aceasta este o acceptare ”filosofică”, lumească, ce trebuie acceptată cu înţelepciune. Dareste şi o învăţătură dumnezeiască despre moarte, căreia-i zice „somn”, nu moarte, nefiinţă etc.

Aducerea aminte de sfârşitul existenţei are în sine o funcţie de avertizare şi corectare a atitudinilor. Ştiind că suntem muritori, nu vom alerga ca nebunii după cele pieritoare -averi, poziţii sociale, plăceri- toate atât de perisabile, precum muritoarea clipă. Este o bază a moralităţii, a multor virtuţi. „Nu face asta, că vine moartea şi te ia!…”zice un mare duhovnic român (Ilie Cleopa) ;nu face aia …şi nici pe aia,că te iau” Gândul la moarte, la faptul că vom da socoteală „la înfricoşătoarea Judecată” ne depărtează de păcat. Nu cumva comiteţi păcate frecvent şi aţi vrea să nu aveţi această „sabie a lui Damocles”? Dacă doriţi, la urma urmei, pentru a ieşi de sub domnia Timpului şi a intra în Eternitate, trebuie să trecem şi prin această vamă.

Creştinii sunt un fel de oameni care sunt de neînfrânt tocmai pentru că ei nu se tem de moarte. Învierea lui HRISTOS a alungat pe veci teama apostolilor şi teama noastră. Cu ce ne ameninţă duşmanii credinţei noastre? Că ne iau viaţa. Şi habar n-au că ne fac un mare bine. Ai auzit despre bărbăţia martirilor. Creştinul trebuie să fie gata oricând să dea mărturie a credinţei sale, a dumnezeirii lui HRISTOS, fie şi cu preţul vieţii. Pentru ce ne-ar îngrozi moartea când dincolo de tulburarea momentului ne aşteaptă sfinţii, Împărăţia cerurilor, adevărata fericire? Citeşte vieţile sfinţilor pentru a te întări şi încearcă sub lumina harului dumnezeiesc să fii (şi să fim) asemenea lor.

Fugind de păcat, vom observa că nici moartea nu mai are putere asupra noastră căci ”boldul morţii este păcatul”,cum spune dumnezeiescul Apostol Pavel. Mai sună-mă!

Harul Domnului nostru IISUS HRISTOS şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu tine şi iubiţii noştri cititori acum şi în Ziua veşniciei.