Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

IOAN PINTEA, O sută și una de poezii, Editura Academiei Române

Iacob Naroş

Coord. Colecției Mircea Braga, Antologarea poeziilor, nota biobibliografică și selecția reperelor critice aparține autorului, Prefața de Gheorghe Pârja, București, 2022.

 

          Impresionantă această colecție, deja suntem la numărul 132, e destul să semnalăm doar câteva nume pentru a ne da seama de amploarea și seriozitatea celor aleși, de la Nichita Stănescu la Ioan Alexandru, de la Ileana Mălăncioiu la Gabriela Melinescu sau la cei din Nord, de-ai noștri (Aurel Rău, George Coșbuc, Vasile Dâncu și, mai nou, Ioan Pintea).

          Nota biobibliografică – ne împrospătează și ne aduce la zi câteva repere esențiale și anume: Date biografice, volume publicate începând cu Frigul și frica (Edit. Dacia, 1992 și până la cartea de față. Ioan Pintea apare și ca autor a unor slujbe de canonizare, eminent teolog, preot de vocație, editor, prefațator și îngrijitor de opere (Nicu Steinhardt și George Coșbuc), dar și critic literar. De asemenea, este prezent în numeroase antologii de poezie și eseu. Cele o suta una de poezii au fost selectate din volumele: Frigul și frica, Mormântul gol (1999), Grădina lui Ion (2000), Casa teslarului (2009), 50. Poeme alese (2011), Melci aborigeni (2013), Față către față (2019), Cele mai frumoase poezii (2021).

         În prefața lui Gheorghe Pârja intitulată, Poezia polifonică, Ioan Pintea este văzut ca un poet „optzecist întârziat” care caută să se adapteze la retorica nouăzecistă, astfel că între biografic și general-uman, el pune, pentru a-l nega, semnul identității, duritatea tonului nu exclude amplitudinea lirică a rostirii. (după Laurențiu Ulici). Importante au fost în formarea acestuia ca poet, întâlnirile cu poezia lui Rilke, dar și cele cu Ioan Alexandru și Nicolae Steinhardt.

          Tematici dintre cele mai diverse, de reținut câteva esențiale: satul, copilăria, familia, bătrânețea  – în Quintelnic („e aproape o erezie basmul acesta/ despre oameni veșnici și un Dumnezeu care moare aici în prisacă.”); Anchidinos – („frumoasă e numai dragostea ivită din ruinurile stoice ale teoriilor despre amor și înaripată și zburătoare și gingașă precum ofilirea și ridurile bătrânului anchidinos.”); Melancolie – anii de liceu („tuns cu foarfeca precum gardul de tuia/ colorat zvelt subțirel ca o trestie.”); tată și fiu – pentru Ioana și Andrei („în fiecare zi intră și se roagă în catedrală/ aprinde și stinge lumânări/ și spune cu voce tare rugăciuni nenumărate/ pentru sufletul meu/ stă în genunchi zile întregi/ și numai copiii mici foarte mici/ îi înțeleg roșeața din obraji.”); Decapitare – amintirea tatălui („stegar venit în permisie/ din armata mariei-tereza/ toată iarna tata taie un lemn verde și tânăr/ în curtea natală, stau lângă el/ mic și încărunțit și plâng…”); Cântecul de viață și de moarte al poștașului de la runc – lui Vasile G. Dâncu („viața e un acvariu”); Nu există un loc mai bun – sub un clopot de sticlă uriaș - loc de vechime, trecutul familiei, genealogia după mamă; Jocul cu tauri din curtea natală – copilăria.

          Sacru și profan, timpul liturgic, viață, moarte, bătrânețe – temă fundamentală a volumelor se întâlnește în poemele: Cântec de înviere – („serafimii aud vocile poeților din cimitir”); Hrană – („pâine și vin, strig/ hrana ta, Doamne”); samariteanul milostiv – întâlnirea de la fântâna lui Iacob; Psalm – Cântare Creatorului care desparte marea de pământ, face din întuneric lumină, întoarce tristețile cu fața în jos și ridică fericirile cu fața în sus); Pledoaria îngerului – („acolo e holocaustul muritorii sunt întotdeauna vinovați”); Cocoșul – cocoșul de tablă e sortit morții; Liturghie – („îngerii bisericii vechi de la Runc au coborât direct în sat și s-au amestecat cu cei vii – o apă și un pământ”); Amăgire – premoniția sfârșitului; 1 Noiembrie. Luminația la Quintelnic – odă morților („morții noștri dragi”); Candela (de la icoana Maicii Domnului) – („e amenințarea mea cea mare/ împotriva întunericului și a morții”); Sfântul Grigorie Dialogul; Psalm – întrebare retorică asupra viitorului unui credincios; Euharistie – taina împărtășaniei cu pâine și vin; Rugăciune – pentru depășirea ispitei; Sturms vulgaris – graurii cântă bătrânețea și sfârșitul împreună cu oamenii satului Runc, Trei lumânări – viața e comparată cu lumânările, se aprind, se sting…; Casa teslarului – Isus, fiul lui Iosif teslarul, casa acestuia e casa natală a lui Isus, prilej de meditație lirică; Vis cu Iosif – despre vițelul de aur;  Îngerul și cartea cea mică – („nu are aripi/ stă tot timpul singuratic deasupra mormântului gol”); Înger și demon – („un înger căzut și un diavol sanctificat”).

          Dragoste în: O așa mare pasiune; Cântecul lui Simion ciriveul – descoperirea amorului și umilința, Penelopa violetei – tristețe fermecătoare („eu sunt singur plutesc pe apele lumii”); Oglindă – atașament pentru ființa iubită; De dragoste – melancolie e comparată cu o floare de mac „ușor atinsă cu inima”); Îndrăgostit nu te simți în stare; Îngăduit îmi este – („și iubirea trece prin urechile inelului”).

          Evocări, rememorări în: Țâpurituri lui Florin Săsărman și prietenilor poeți din Maramureș; Scrisoare către O. Nimigean, Muza Apollinaire – focul e chiar muza Apollinaire în scrierea poemului care e „metafora mea”); Sylvia – elogiu; Emilly - evocare; mare – Pierre Emanuel; Daniel Turcea; Întreabă trimișii lui Ioan – Mircea Ivănescu.

          Libertate, adevăr, frică, frig, meditație în Odă libertății – („singurele noastre averi aluni și tufișuri de mure”); Stup și mușuroi – frica, singurul adevăr – foamea; Pe malul drept al Someșului –eternitate („apa someșului rămâne pietrele trec!”); Eu sunt apa – „(„lăsați-mă să curg”); Călugărițe pe schiuri sau seducția gravitației – („o demonstrație pe bune a libertății dar la capătul pârtiei/ pândește păcatul sub forma strălucitoare a gravitației”); În întreceri sălbatice – („porumbeii păcii ciugulesc lacomi/ numele celor căzuți pentru patrie”); Retorica înfășării III – („eu sunt frica nu-ți fie frică!”).

          Artă poetică, cuvântul în: Bărfa – („scriu negru pe alb poeții scribii și criticii literari”);  Metafora, o, metafora – rolul metaforei în poemul transformat în vers liber; Noiembrie 1989 sau Faust și Mephisto – (nimic nu devine poezie/ versul meu atinge lucrurile îndepărtându-se”).

          Repere critice multe și pertinente, am ales câteva mai reprezentative:

„Aceasta aș vrea să pot anunța, împărtăși: senzația fidelă de-a lungul citirii poeziilor lui Ioan Pintea, a indisolubilei dedublări: cvasi-existențială anxietate și perfect clară ne agitație contemplativă a neizbăvitului.” (Nicolae Steinhardt).

„Cu I. Pintea poezia ardeleană mai primește o confirmare în plus a deschiderii sale spre alegoria mistică… Lirismul lui se îndreaptă spre cunoașterea ascunsă, simbolică a lucrurilor care ne cad sub simțiri.” (Adrian Popescu).

„Trebuie să spunem că poezia lui I. Pintea a depășit de mult faza jocului de-a poezia, că ea ancorează în zorile grave ale problematicii umane și că, în fine, ne aflăm în fața unui poet original și adevărat.” (Ion Mureșan).

„I. Pintea e departe de a scrie o poezie strict subordonată canonului religios, în sensul formal al „ascultării” cuvioase, ci – dacă e să vorbim în termeni specifici – aceasta e mai curând una a „nevoinței”, a strădaniei smerite de perfecționare profesională și a lumii din jur, cu recunoașterea implicită, inerentă, a slăbiciunilor și căderilor oricărei făpturi.” (Ion Pop).

De remarcat vocabularul poetic adecvat tematicii religioase: engolpioane, sinaxarion, euharistie, iaspis, chimvală, apeiron, copilul chiric, timpul liturgic, erezie, ciriveu, dar și unele licențe originale ca: Anchidinos corelat cu Anchidim, Quintelnic pentru Chintelnic.

Poetul ca atare e asemănat cu profetul, deoarece veșnic e nemulțumit cu prezentul și visează la o lume mai bună, mai dreaptă, mai frumoasă, spunea Rebreanu la vremea sa, același lucru îl putem spune și noi, cititorii, cei de astăzi, în urma lecturării poeziilor alese de Ioan Pintea.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5