Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj

Ion Pop - Premiul pentru Literatură al oraşului Bistriţa

                                                              „Este unul dintre cei mai originali și mai cunoscuți  

                                                               regizori români ai momentului pe plan mondial.”

                                                              

                                                                                  „Teatre of Europe ”, Londra         

     Îl Invoc aici pe RADU AFRIM.

     Literele majuscule se potrivesc pentru numele lui. Un nume care înseamnă, deopotrivă, român de înaltă ținută patriotică și intelectuală, regizor de teatru, scenarist, dramaturg, cronicar de teatru, poet, artist fotograf și multe premii naționale și internaționale.

     Cum în vara aceasta Radu Afrim a împlinit 53 de ani (născut, școlit, la Beclean, localitate unde-și are cel mai... sigur domiciliu și astăzi) e potrivit să revedem de ce noi, cei de pe Someșul Mare, suntem mai făloși decât alții pentru apartenența lui la acest areal natal.

     Cronicarul Dănuț Deleanu scria despre el astfel: „Rebel (cu cauză) și nonconformist (prin definiție), însă cu o extraordinară viziune și punere în scenă a pieselor și filmelor regizate de el, extrem de vocal, Radu Afrim surprinde cu fiecare apariție a sa în spațiul public și mai ales cu fiecare piesă montată.”

     Continuu acum câteva fulgurații incitante, din nenumăratele interviuri care i s-au luat:

* „Mă bucur de o libertate interioară totală.”

* „Unii știu ce vor regiza și pe lumea cealaltă.”

* „Brâncuși  n-ar fi existat dacă n-ar fi plecat din România.”

* „Livada noastră de vișini e Roșia Montană.”

* „Totul e putred în România.”

* „Teatrul românesc este ca o cucoană care nu acceptă că are o vârstă.”

      După mai bine de un an de pandemie, după spectacole puse la cale la București, Craiova, Iași, Tg. Mureș, interviurile nu au încetat, în reviste de cultură notorii, încât mai extrag câteva ziceri „afrimești”:

* „Mereu mă minunez ce norocos sunt că lucrez pe plantațiile efemerului.”

* „Cu timpul trecut sunt într-o relație dezastruos de bună. Cu timpul viitor, într-o relație de ignoranță reciprocă; eu îl ignor, el mă ignoră. Cu prezentul negociez.”

* „Mă oripilează gândul că cineva își poate imagina zi de zi că e interesant:”

* La întrebarea „Ce calități credeți că vă distinge în peisajul teatral românesc”, Radu Afrim răspunde: „Orice răspuns aș da, ar fi o dovadă de imaturitate.”

* „Teatrul nu a murit de tot, mai ales în provincie.”

* „Asta mi se pare normalitate, în acest moment anormal: faptul că am lucrat.”

* „Am observat că tinerii renunță foarte repede la luptă.”

* „M-am gândit că este momentul să fac un spectacol despre acest subiect foarte la modă, la care toți românii se pricep, educația sexuală în școală.”

* „Am stat acasă la Beclean foarte mult și mi-am revizitat existența, trecutul, interiorul, exteriorul și așa mai departe.”

     Despre omul, regizorul, artistul Radu Afrim, inclusiv despre spectacole scrise și regizate de el, sunt relevante mărturisirile din mass media ale unor colegi de teatru: regizori, actori, scenografi. Iată:

     „E clar că intrăm într-o altă lume în momentul în care vedem un spectacol de-al lui Radu Afrim, pe lângă sunetul pe care-l auzi până în suflet și toate acele imagini unice pe care le vedem.”

     Pentru actorii cu care lucrează „E o gură de aer proaspăt, e un om care te solicită și caută în tine valențe pe care nu credeai că le ai. Are capacitatea de a vedea dincolo de ce crezi tu că ai și acest lucru îl face să fie un regizor foarte râvnit și foarte apreciat, atât de public, cât și de actori. /.../ Radu Afrim e o lume, e o lume de care mă bucur de fiecare dată când îmi dă ocazia să fac parte din ea.”

     ”Mi s-a părut mereu că se reinventează și, ce mi-a plăcut cel mai mult la el, e faptul că riscă. Riscă mult, unii zic că poate riscă prea mult, dar tocmai asta mi-a plăcut foarte mult la el.”

     „Când lucrez cu el, trăiesc de fiecare dată senzația împlinirii unui vis.”

     „Te împinge dincolo de limite și te provoacă să dai totul, te ajută să te descoperi, să găsești în tine emoții de care nu știai că ești în stare.”

     „E o binecuvântare pentru orice teatru și pentru orice actor când vine Radu Afrim să monteze un spectacol.”

     Câteva dintre piesele puse în scenă de Radu Afrim, în ultima vreme: „Orașul cu fete sărace”, „Pădurea Spânzuraților”, „Consimțământul”, „Patima roșie”, „Trei surori”, „Inimi cicatrizate” (Sunt titluri bine cunoscute de către „consumatorul” de artă avizat.) și cel mai proaspăt și incitant spectacol - „Inimă și alte preparate din carne”, de Dan Coman.

     Un recent interviu începe cu o întrebare care m-a uns la inimă: „Ce se întâmplă   într-o zi obișnuită din viața lui Radu Afrim, o zi petrecută acasă, la Beclean?”

     Și el răspunde așa:

     „Zilele de acasă sunt unice. Fiecare dintre ele. În fiecare zi înflorește alt pom. În fiecare zi apare o pasăre nouă în curte. Chiar dacă tot vrabie se cheamă. Nu mai vorbesc de forma  norilor. Niciodată aceeași. Acasă, timpul de care mă întrebai trece foarte repede. O excursie cu bicicleta pe dealuri sau una cu câinii prin pădure și a trecut ziua lungă de vară... Dar acasă călătoresc mult în mine. Excursia asta poate dura două secunde. Acum niște ani, abia așteptam să miros parfumurile Hermes în magazinele din aeroporturi. Acum prefer să miros în curte lavanda sau magnolia.”

     Unda lirică ce trece peste aceste mărturisiri, mă determină să evoc începuturile întru literatură ale lui Radu Afrim.

     Cei de vârsta mea își amintesc, fără trudă, că la începutul anilor 80, revista clujeană „Tribuna” practica un mod splendid al relației cu prezumtivii cititori. Periodic, oferea câte 4 pagini creatorilor din provincie, care acopereau spațiul revuistic dăruit, cu  creații proprii, de la poezie și proză, la articole de critică literară și eseuri pe teme de cultură, specifice zonei. Aceste pagini aveau frontispiciul „Tribuna la...” Ei bine, la un moment dat, a apărut și „Tribuna la Beclean”.

     Profesorii, colegii lui, îl știam pe Radu Afrim creator de versuri. În felul acesta l-am publicat aici, cu poezie, la rubrica „Debut”.

                                                            Cornel Cotuțiu

     P.S. Radu Afrim rămâne pe același palier al excepționalului. Pe 19 iulie a.c., la faimoasa ediție anuală „Gala Premiilor Uniter” i s-a acordat cea mai importantă  distincție românească în teatru: Premiul pentru cel mai valoros spectacol de teatru al anului 2020, realizat la Craiova cu piesa „Inimă și alte preparate din carne” de Dan Coman.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5