La 35 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989. Știri necenzurate

• MARINA MIHAI, fost prim-secretar p.c.r. Bistriţa - Năsăud, la data izbucnirii Revoluţei era membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. si prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Constanţa, la numai cateva zile dupa Revoluţie, respectiv in 8 ianuarie 1990, a hotarat sa se "repatrieze" la Bistriţa, cu toata agoniseala facuta in anii de serviciu in slujba partidului. O hotarare, totusi, destul de ciudata, de ce la Bistriţa si nu in Maramureşul istoric sau de conjunctura, sau prin alte locuri unde a muncit si a fost iubit? Raspunsul este ca la Bistriţa il asteptau cu bratele deschise sefii comertului socialist, Gavril Cosma, Nicolae Chira, Rudolf Plech, Emil Stanciu si Ioan Ţintean, chiar sa se sacrifice, in speranta ca dupa ce Marina se reinstaleaza in tinutul Bistriţei si al Năsăudului, sa-i ajute si pe ei pentru a nu pierde din maini slujbele avute in regimul comunist. Mai intai doamna Marina s-a inteles telefonic cum se va proceda, cum urmeaza sa-si transmita la Bistriţa agoniseala de multi ani printr-un transport misterios (vezi serialul din ziarul Răsunetul). Insa cum socoteala de acasa nu prea se potriveste cu cea din târg, Misteriosul Transport a intrat in colimatorul cetatenilor si totul s-a naruit. Nu si promovarea de mai tarziu a lui Ioan Ţintean in functia de prefect al judetului Bistriţa - Năsăud.

• Dornic de retragerea din activitatea profesionala, politica si securistica, VIRGIL MĂGUREANU s-a gandit si el sa se retraga din Bucureşti tot la Bistriţa, cu sprijinul unui coleg de Ştefan Gheorghiu, G. S., si-a construit chiar o casa la Piatra Fântânele, pe drumul de Şendroaia, in imediata vecinatate a casei de vacanta apartinand Inspectoratului judetean de invatamant. Insa casa nu era totul, mai trebuia si locul de munca. Asa ca a incercat sa ajunga redactor-sef la ziarul Răsunetul, insa pana la urma nu s-a intamplat asa, orientandu-se cu sanse mai mari de reusita catre Sălajul sau natal sau alte zone mai favorabile din tara.

1. Fostul comandant al Brigazii de vânatori de munte Bistriţa, generalul PAUL GHIRCOIAŞ, imediat dupa Revoluţie a avut si ceva functii in conducerea Frontului Salvării Naţionale Bistriţa - Năsăud, ocazie cu care la una din sedintele tinute in sala Prefecturii mi-a cerut sa-i predau trofeul pe care l-am dobandit de la Letiţia Ionaş, fosta prim-secretara a comitetului judetean de partid, Sigiliul (ştampila) respectivei institutii, ambalat intr-un tub de aluminiu destul de caraghios. In cele din urma am recunoscut ca detin asa ceva, trofeu primit din mâna Letiţia Ionaş, chiar in dupa-masa zilei de 22 decembrie 1989, inspre seara, cand mi-a spus personal si fara sa afle alti colegi revolutionari ca pleaca acasa sa se schimbe, dupa care se va intoarce. Asa ceva nu s-a mai intamplat si pe Letiţia Ionaş nu am mai vazut-o niciodata. De intrarea mea in posesia sigiliului p.c.r. in tub de aluminiu a aflat de la redactie si Burcuşel Ioan, cel care avea locuinta vis-a-vis de cea a lui Ghircoiaş in blocul de langa tipografie si care m-a turnat la domn' general.

• SIMION LUPŞAN, fost prim-secretar al Comitetului municipal p.c.r. si primar de Bistriţa era considerat cel mai penibil activist de partid din ţara Năsăudului si ţinutul Bistriţei, intrucat la sedintele politice la care participa, cand era vorba de Nicolae Ceauşescu punea mâna dreapta in dreptul inimii, se intorcea cu spatele catre publicul din sala si sfarsea teatral prin a face plecaciuni spre portretul iubitului conducator.
• Aducerea in redactia ziarului Răsunetul a domnului OCTAVIAN BACIU a fost catalogata de cativa dintre colegi, dar si de catre unii cititori, ca neinspirata din partea mea, dat fiind faptul ca Octavian Baciu, de prima profesie invatator, a ocupat mai multe functii politice. Insa nu era in niciun caz asa, deoarece Octavian, invatatorul, absolvent al liceului George Coşbuc din Năsăud, detinea si o diploma de absolvire a Facultatii de Drept din cadrul Universitatii clujene, studii ce le-a intreprins fara stirea sefilor politici din institutiile in care a lucrat, asa ca si in prezent consider ca postul de secretar general de redactie i s-a potrivit de minune. La aceasta data are o varsta onorabila, de 85 de ani, motiv pentru care ii doresc inca multi ani cu sanatate, alaturi de sotia sa si colega mea de liceu, Doina.

Revoluţie - contrarevoluţie, in Redacţie si Tipografie

            In imobilul - constructie din Bistriţa, str. Bistricioarei nr. 6, faţă - stânga de Comitetul judetean P.C.R. in care functiona in 22 decembrie 1989 redactia saptamanalului Ecoul, in timpul desfasurarii impresionantului miting popular, de circa 100.000 de oameni, oare ce se petrecea? O intrebare pe care mi-am pus-o si eu, firesc, la fel si pentru numerosii cititori de presa scrisa. De la unii dintre ziaristii ce se aflau acolo am aflat ca de dupa perdeluţe mai toti se uitau la modul de desfasurare a evenimentelor, altii isi scriau articole ce urmau a fi publicate in numarul din ziua urmatoare. Toate acestea se desfasurau sub teroarea a doua persoane, Burcuşel Ioan, redactor-şef, respectiv Telcean Aurel, secretar de redactie. In tipografia din strada General Grigore Bălan tensiunea era si mai mare, intrucat muncitorii de aici cam refuzau sa tipareasca texte anti-revolutie, anti-evenimentelor petrecute in urma cu cateva zile la Timişoara. In treacat fie spus, ca cei doi "beneficiau" atat in redactie cat si in tipografie, de pseudo-nume, Câinele partidului pentru Burcuşel Ioan si Falconetti pentru Telcean Aurel, (personaj din serialul Om sărac, om bogat). Mai ales  Telcean Aurel , secretarul de redactie, urla la tipografi, ii ameninta ca daca nu lucreaza cum pretinde el astfel incat ziarul Ecoul sa ajunga pe piata a doua zi dimineata, vor fi sanctionati cu privare de libertate. Numai ca Bertescu Constantin, Pop Constantin, Bodea Gheorghe si ceilalti tipografi mimau ca lucreaza la culesul articolelor, la punerea lor in pagina, fiind concentrati mai mult la ceea ce se intampla in tara, in fata Prefecturii din Piaţa Petru Rareş. Dupa terminarea mitingului din fata fostului Comitet judetean de partid, precum si a celorlalte evenimente programate a se intampla in sediul Consiliului judetean Bistriţa-Năsăud, respectiv constituirea Consiliului judetean al Frontului Salvării Naţionale (F.S.N.) din care am facut parte si eu, cu rolul de a coordona interaga activitate social-economica si politica din judet pana la data organizarii de alegeri libere, mai spre seara am primit sarcina de a ma deplasa la redactie si tipografie, pentru ca in ziua urmatoare sa apara in ziarul judetean tot ceea ce s-a intamplat in prima zi si noapte a Revoluţiei din decembrie 1989. La redactie am fost primit cu destula caldura si entuziasm din partea majoritatii redactorilor, exceptand cu siguranta pe Burcuşel si Telcean, ocazie cu care am organizat de indata o sedinta de "sumar", stabilind ce preocupari jurnalistice vor avea fiecare dintre ei. Totodata am mai stabilit ca numele publicatiei Ecoul sa o schimbam in Ecoul Nou, pana la gasirea altei titulaturi, cu aparitie cotidiana. Ceea ce s-a si intamplat, astfel incat incepand cu data de joi, 4 ianuarie 1990, fostul Ecoul a devenit Răsunetul, cotidian apartinand de Consiliul judetean al F.S.N. De ce "Răsunetul", s-au intrebat unii, ba chiar se intreaba si altii astazi. Pentru ca poetul bistritean Andrei Mureşanu a scris o mareata poezie patriotica cu titlul de Un răsunet (sau Răsunetul), ca in cele din urma sa devina si textul Imnului national  "Deşteaptă-te române" pe muzica lui Anton Pann. De la redactie m-am deplasat impreuna cu o parte a colegilor la tipografia din strada General Grigore Bălan, unde am ocupat birourile, camerele capului limpede, ale cenzurii presei, acolo unde Telcean Aurel si tovarasa Negruţiu, cu ceva ani in urma terorizau ziaristii, amenintau tipografii sa nu scape greseli intentionate in texte, sa nu greseasca nici macar o litera in ceea ce priveste cuplul Nicolae Ceauşescu - Elena Ceauşescu. Cu totii ne-am apucat de scris articole si reportaje, informatii din prima zi si prima noapte a Revoluţiei de la Bistriţa. Totul parea ca se desfasoara normal in tipografie, redactorii isi scriau materialele, corectorii corectau textele, tipografii culegeau materialele scrise la linotipuri, Kiss Iosif isi topea plumbul folosit chiar in timpul dupa-amiezii la materialele destinate aparitiei vechiului Ecoul, cu continut anti-revolutie, anti-evenimentelor de la Timişoara. Printre redactori, dar mai ales printre tipografi, se simtea o tensiune amenintatoare. Aceea ca sunt alaturi toata noaptea de Burcuşel si Telcean, cei care inca de dimineata zilei precendente ii amenintau sa nu se uite, sa nu participe la manifestatii, iar daca vor proceda altfel, vor fi aspru sanctionati penal. Pentru a se rezolva problema, unul dintre tipografi mi-a explicat cu exactitate cum stau lucrurile, astfel incat eu sa pot lua masurile care se impuneau. In fata unor asemenea situatii am luat hotararea ca pe cei doi, Burcuşel si Telcean, sa-i elimin din tipografie, evitand un eventual macel. Lui Burcuşel i-am spus ca sa iasa din cladire, intrucat acolo il cauta o anume persoana, iar cei doi militari ce stateau de paza sa nu-i mai permita reintrarea, ceea ce s-a si materializat. Reintrand in activitatea redactionala si tipografica, atat de intensa, pana la urma am uitat sa-l determin si pe Telcean sa paraseasca tipografia, astfel ca activitatea sa decurga normal, iar la stirile de la ora 7,00 Radio-difuziunea româna sa anunte ca pe piata a aparut publicatia Ecoul Nou, in care se relateaza pe larg modul de desfasurare al evenimentelor revolutionare din 22 decembrie 1989 de la Bistriţa si din intregul judet Bistriţa - Năsăud.

            Peste numai cateva zile, in timp ce ne aflam in plina sedinta de macheta, in biroul redactorului - sef au intrat peste noi tripleta Lucian Valea, Ioan Burcuşel si Aurel Telcean care ne-au solicitat sa le cedam lor conducerea publicatiei, iar in caz de refuz vor organiza demonstratii in Bistriţa, astfel incat noul ziar Răsunetul sa fie preluat de  persoane apropiate lor. Ceea ce nu s-a intamplat, intrucat cei trei au aflat ca in redactie s-au organizat si desfasurat alegeri libere pentru redactorul-sef, precum si pentru Consiliul de administratie, in componenta Vasile Tabără redactor-sef,  Ioan Moise, Vasile Tămaş, Traian Săsărman si Adrian Mănarcă.

            * La aparitia primului numar al cotidianului judetean Ecoul Nou au contribuit: Vasile Tabără, Gheorghe Crişan, Ioan Moise, Olimpiu Nuşfelean, Vasile Tămaş, Traian Săsărman, Vasile Gotean, Doina Niţoiu, Flavia Poenar, la care se adauga si Gheorghe Rusu, cercetator stiintific si director al Institutului de Cercetari in Electrotehnice Bistriţa, iar tiparul a fost realizat de Tipografia Bistriţa, Întreprinderea Poligrafică Cluj.

Vasile Tabără

senior editor