LA ALTARUL CUVINTELOR

Doi oameni s-au întâlnit pe calea cuvintelor la altarul cărora s-au închinat cu sfială şi cu iubire; unul tânăr, sondând puternic în izvorul scrisului, altul deja răstignit de o viaţă întru clădirea acestui altar.
,,Cartea cu coperţi de aer’’ este de fapt povestea devenirii ca scriitor-poet al unui om înzestrat cu har, pe care nu şi l-a ignorat, ci la adus la cote maxime printr-o muncă asiduă.
Melania Cuc este un om de o spiritualitate maximă şi care n-a trădat ,,cuvintele’’ în folosul ,,vorbei’’, primele fiind definite ca ,,vorbe dulci, care aduc lumina frumosului şi al ineditului’’, al noutăţii în artă şi al desăvârşirii.
Am admirat-o pe Melania Cuc, mai ales ca şi creatoare de romane – o specie a genului epic de mare întindere şi a cărei realizare impune respectarea multor condiţii greu de realizat.
Melania Cuc zboară pe aripile cuvântului curgător, ce izvorăşte cu dăruire dintr-un suflet plin de haruri, dar care este şi rezultatul unei munci de autoperfecţionare prin lecturarea unui număr mare de opere cu valoare universală. Bazându-se pe fantezie crează opere pline de inedit.
Acţiunea romanelor sale cu teme foarte variate captează cititorul, trezindu-i emoţii care îl afiliază la acţiunile personajelor viguros create, dar ferindu-se de cădere în creaţii siropoase.
Universalitatea scrierilor sale se realizează prin muncă temeinică şi fantezie, tinzând adesea să valorifice concepţii filozofice puţin exploatate de scriitori, sau chiar mistice, cum ar fi existenţa lumilor paralele ori amintind de tendinţa ştiinţei de a transforma evoluţia omenirii dinspre rău şi distrugere, pe calea cercetărilor ştiinţifice, înspre bine prin iubire.
Simţindu-se stăpână pe arta sa, Melania Cuc sfidează protecţionismul politic şi al oamenilor de la conducere, încercând cu succes să-l doboare printr-o creaţie dusă la perfecţiune.
Volumul este un reportaj prelungit, în care Menuţ Maximinian sondează cu insistenţă în spiritualitatea scriitoarei, scoţând la iveală toate laturile personalităţii ei, astfel încât crează un portret al unui om de mare talent.
O carte în care jurnalistul-scriitor Menuţ Maximinian se dovedeşte a fi un iscusit provocator la o deschidere sufletească spontană în faţa publicului cititor, mărturisiri din care cititorii, scriitori sau nescriitori, pot afla multe amănunte din viaţa scriitoarei, dar şi din mediul social în care a trăit în inima capitalei, unde mersul istoriei este mereu fierbinte.
Cu aceeaşi abilitate autorul ne prezintă concepţia despre viaţă, dar mai ales despre artă a unor literaţi consacraţi, în volumul ,,Stop reportofon!’’ mult scos în faţă de unii critici literari.
În postfaţa volumului ,,Cartea cu coperţi de aer’’, scriitoarea Cezarina Adamescu subliniază tactul, intuiţia, discreţia, amabilitatea, delicateţea celui care pune întrebările în aşa fel încât interlocutorul să nu simtă că s-a intrat cu bocancul în sufletul său.
Prin apariţia noului volum autorul ridică ştacheta în realizarea calitativă a unui reportaj.