La Chiraleș. De la părintele memorandist Alexandru, la preotul ziditor Horațiu - patru generații de vrednici slujitori ai altarului

                Revin în fiecare an, primăvara, după un popas orășenesc de câteva luni în satul cu nume de rugă, așezarea voievodului Osul cel Mare, care în urmă cu un mileniu s-a ridicat împotriva celor ce îndrăzneau să pustiască aceste ținuturi. Și astăzi un deal poartă numele de ”Șoșoi”, poate ca o confirmare a memoriei Marelui Voievod. Și reîntâlnirea cu satul o fac de fiecare dată la Biserica Ortodoxă ce continuă să fie de multe secole centrul spiritual al satului, sfântul loc de unde iau apa cea vie cei însetați de Cuvântul Evangheliei lui Hristos. Aici a existat o bisericuță din lemn, prin anul 1700, donată de comunitate Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, unde poate fi admirată și astăzi. Diacul de atunci, Vasilică Drăgan, ce a slujit în Chiraleș mai bine de 40 ani, a condus lucrările de demolare și amplasare a bisericii din lemn la Cluj-Napoca.

                Biserica actuală a fost ctitorită sub pastorația vrednicului de pomenire preotul Alexandru Anca, cel care a fost întemnițat în urma Procesului Memorandiștilor, o mișcare a românilor ardeleni ce solicitau drepturi pentru români. Preotul Anca a scris și o schiță monografică a Parohiei Chiraleș în 1899 cu date importante despre viața așezării din acea perioadă. În ultimii 60 de ani, credincioșii din Chiraleș au avut trei vrednici slujitori ai altarului, care s-au remarcat printr-o desăvârșită iubire față de Biserica lui Hristos și printr-o bună chivernisire a treburilor bisericești. Mi-l amintesc în primul rând pe preotul Eugen Trifu, pe care l-am întâlnit aici, prin 1969 o dată cu descălecarea mea pe aceste istorice meleaguri. În vremea pastorației lui, credincioșii din Chiraleș l-au avut în mijlocul lor pe arhiepiscopul de vrednică pomenire Teofil Herineanu, ce a participat la resfințirea bisericii, satul îmbrăcând atunci, în 1970, haine de sărbătoare. După doar 7 ani, preotul Trifu pleacă din Chiraleș în parohia Mijlocenii Bârgăului, unde a fost și chemat la Domnul în anul 2000. A fost un preot deosebit, era o fire blândă și prietenoasă, ne întâlneam mereu și discutam despre credința noastră ortodoxă, trăind ca un autentic mărturisitor al lui Hristos.

                Din anul 1974 Parohia Chiraleș se va bucura de sosirea unui tânăr preot, Ioan Mureșan, absolvent de teologie. Părintele Ioan, “Jean” cum îl cunoșteau foarte mulți, a fost un om dăruit oamenilor. L-am cunoscut bine și l-am prețuit pentru omenia și jertfelnicia de care a dat dovadă în cei 25 de ani de slujire, fiind chemat la Domnul în anul 2005. Am colaborat în multe privințe. Parcă îl văd și acum, în 1999 când la resfințirea bisericii Episcopul Irineu Bistrițeanul l-a ridicat la rangul de iconom stavrofor. Îi citeam emoția dar și bucuria că le-a dăruit credincioșilor din parohie hrană sufletească, o biserică frumoasă, că se îngrijea de fiecare om în parte, devenind cu adevărat păstorul cel mare și bun. Și nu pot să nu amintesc și despre implicarea părintelui Ioan la sfințirea Monumentului Eroilor satului din august 1997, atunci când studentul Horațiu Mureșan, actualul paroh a produs alături de Lavinia Moldovan un recital de poezii. Părintele Ioan rămâne și pentru mine o amintire frumoasă, cei care rămân în sufletul oamenilor, spunea cineva sunt nemuritori. Şi asta pentru că a slujit cu voie bună și cu multă dragoste. Acum când intru în biserica din Chiraleş îl văd în fața altarului pe părintele Horaţiu. Este fiul regretatului părinte Ioan care i-a succedat după plecarea acestuia prea devreme la Ceruri.

                Părintelui Horațiu i se potrivește de minune motoul benedictin ”Ora et labora!”. Întâlnirea în duminici și sărbători cu actualul paroh devine o bucurie de suflet, de comuniune sufletească. Îl urmăresc de mulți ani, din 2005, când a primit Sfânta Taină a Preoției, și de atunci el păstorește turma lui Dumnezeu cu dragoste și iubire, contribuind la zidirea templului lui Hristos, care sunt credincioșii. Cu ei, cu enoriașii Chiraleşului a zidit acest sfânt templu și îl fac să crească, să se îmbogățească duhovnicește. Se roagă dar și muncește. Sfințirea bisericii din anul 2018 de către Mitropolitul Andrei a fost o încununare a unei munci asidue pentru înfrumusețarea Casei lui Hristos. Biserica de astăzi din Chiraleș este frumos gătită ca o mireasă pentru mirele Iisus Hristos și acordare titlului de iconom stavrofor este o prețuire a acestui devotament pe care părintele Horațiu o manifestă față de biserică și enoriașii săi. De-a lungul anilor preoții slujitori au fost înconjurați de oameni rugători ai bisericii. Cântăreții Valentin Sângeorzan, Ionel Drăgan ori Traian Morar, actualul diac, au dat și dau tărie actului liturgic. Alături au fost prim-epitropii  Vasile Chiorchiş, Teodor Morar, Mihăilă Morar și actualul Ioan Morar. Feţii Sfintei Biserici Ioan Drăgan, Teodor Lechinţan Boga, Teodor Lechinţan ori cel de astăzi Dumitru Florea, toți împreună își pun pecetea pe buna rânduială a Sfintei Biserici.

                Şi iată cum a rânduit Dumnezeu ca preotul Horațiu Mureșan să se îmbrace cu vesmintele pe care le-a purtat tatăl său, părintele Ioan (deși credincioșii i-au dăruit și alte vesminte), și să se împărtășească din potirul din care s-a împărtășit și el, este cu adevărat deosebit de relevant și încărcat de semnificații duhovnicești și de speranțe către divinitate.

T. Săsărman