La despărțirea de Domnul Profesor Ion Vlad

N-am să uit niciodată împrejurările în care l-am cunoscut pe Domnul Profesor Ion Vlad. Profesor universitar la Facultatea de Filologie din Cluj. În toamna anului 1962, dacă bine-mi amintesc. Eram student la Facultatea de Agronomie când cel mai bun prieten din liceu (Liceul "Mihai Viteazul" din Turda), Vasile Vlad (coincidență de nume), student și el la Facultatea de Filologie, mi-a propus și a insistat până când am acceptat să asist la un curs facultativ de literatură română ținut de Profesor.

Amfiteatrul era neîncăpător pentru numeroasa sistență. Pe Domnul Profesor Ion Vlad îl vedeam pentru prima oară: un bărbat tânăr, privire pătrunzătoare, ținută vestimentară impecabilă. Sobru și distins. Iar când a început să vorbească, parcă amuțise întreaga asistență.

"Într-o marți spre seară, Urcan bătrânul se întoarse acasă mai degrabă ca alte dăți. Ca totdeauna, nimeni nu știa de unde vine: din Turda, din Luduș ori de mai departe..."

Așa începe "Înmormîntarea lui Urcan bătrănul", nuvela lui Pavel Dan, și tot astfel și-a început Profesorul discursul. Cuvântul lui era grav, apăsat, iar rostirea, de o remarcabilă rigoare și claritate. A vorbit preț de două ceasuri despre Urcan bătrânul și despre Urcăneasa, nevasta lui; despre feciorul lor, Simion, și despre Ludovica lui Pițuș, nora; despre Valer, nepotul, cu Ana lui Triloiu, despre popa Tiron și predica sa de îngropăciuine; un discurs fascinant, care a ținut asistența cu sufletul la gură.

"- Ce duce Urcan cu el din tot ce a adunat pe pământ? Opincile rupte de drumurile Ardealului! Duce căciula soioasă de cerșetor? Duce desagii purtați în spate o viață de om? Desagii cu care a strâns o avere, din care a fost dat afară și silit să locuiască la poartă într-o casă făcută dintr-o magazie de bucate?" Parcă îl văd și acum pe Domnul Profesor ridicând și coborând tonul, gesticulând, după caz.

 Următorul citat oferă imagini de-a dreptul halucinante.

"Sub haina bisericească de brocart atârnă reveranda neagră, apoi o bandă de pantalon vărgat, și dedesubt, în ghetele ascuțite din piele moale ca pânza, piciorul popii se mișcă în ritmul vorbirii: Ludovica vede cum strigă, cum întinde mâinile să împrăștie vorbele cât mai departe... Pe nesimțite, trupul își pierde formele omenești, se lățește; acum e aproape patrat. Deasupra-i rânjește capul colțuros – ai zice, un imens bostan așezat pe un trup apocaliptic, ce aduce vag a corp omenesc – gura, cu buzele sângerii, băloase, se lărgește până la urechi: o tăietură cumplită de o mână stângace... Încet, trupul se subțiază, lungindu-se, se înalță deasupra oamenilor, a casei chiar, brațele se bălăbănesc în aer ca două reptile gigantice; în păru-i negru, zburlit se văd pitite două cornițe mici, închircite..."

Dumnezeule!, exclamai în sinea mea, în timp ce vorbea Profesorul și nu-mi venea să cred că-i adevărat ce aflam acum pentru prima oară. Despre toți cei pomeniți aici auzisem și eu încă din copilărie. Pe unii apucasem să-i și cunosc, alții mai trăiau încă, îi întâlneam prin sat, le dădeam binețe...

Mă foiam pe scaun, îmi frecam mâinile pe sub masă, nu mai aveam răbdare. Aș fi vrut să afle toată lumea din sală că... "Și eu, Domnule profesor!" Până când n-am mai rezistat și m-a luat gura pe dinainte:

              - Aceștia sunt consătenii mei, Vasile... Înțelegi ce vreau să zic?, i-am șoptit prietenului meu, dar suficient de tare, ca să mă audă ântreaga asistență. Toate privirile s-au îndreptat atunci spre mine. Profesorul și-a întrerupt pentru o clipă discursul și, după ce m-a "reperat", ca să zic așa, m-a întrebat în auzul tuturor:

                - Și dumneata ești din Triteni?

                De aici a plecat totul. Întâlnirea mea cu Profesorul Ion Vlad a însemnat și întâlnirea cu Pavel Dan, marele meu consătean, despre care nu știam la vremea aceea mai mult decât aflasem de la mama mea, care a fost colegă de clasă, în clasele primare, cu Pavel Dan:

                "A fost un om cu carte, mi-a zis ea odată, că de atâta învățătură, i s-a stricat capul și a murit Păvălucu Morarului (cum i se spunea în sat), în floarea vârstei" .

                 A doua zi după întâlnirea mea cu Ion Vlad, am dat buzna la Biblioteca Centrală Universitară  și am început să-l citesc pe Pavel Dan. Și îl citeam "pe rupte", cum se zice. Apoi, pe măsură ce sporeau reeditările operei sale, să-l recitesc. De fiecare dată: punct și de la capăt! Iar după 50 de ani de la prima noastră întâlnire, apărea prima ediție critică a operei integrale Pavel Dan. Trei volume. Cu copertă cartonată și supracopertă.  O ediție de lux. Într-o elegantă casetă. Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012. I-am oferit un set și Domnului Profesor Ion Vlad, autorul celui mai consistent eseu despre opera "rapsodului Câmpiei transilvane", cum era supranumit prozatorul din Triteni: "Zborul frânt al unui destin", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986.  Ediția mea (ca să zic așa) a strâns peste 20 de recenzii și cronici literare semnate de critici consacrați, cunoscuți și recunoscuți pe plan național. A fost lansată acasă, dar și în afara granițelor actuale ale României: Basarabia și Bucovina de Nord.

                 "De la Nistru pân' la Tisa", vorba Poetului!

                  Domnul Profesor mi-a prefațat două ediții Pavel Dan: "Ursita" și Bibliografia". Și mai aveam noi un proiect comun: cele două mari nuvele: "Urcan bătrânul" și "Înmormântarea lui Urcan bătrânul", să apară într-un singur volum. Cu titlul generic "Urcăneștii". O ediție de buzunar, într-un tiraj care să satisfacă cererea tuturor familiilor din Triteni: câte un exemplar fiecărei familii. Timpul, însă, a rânduit altfel lucrurile. În ziua de 9 decembrie 2022, după ce împlinise 93 de ani, Domnul Profesor Ion Vlad...

                   Dar să nu uit! La împlinirea vârstei de 90 de ani, a fost sărbătorit ca un adevărat Învingător. Alături de prof. univ. Irina Petraș, președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, s-au aflat la acest eveniment mari personalități ale Clujului și nu numai: Acad. Ioan Aurel Pop, rector al Universității Babeș-Bolyai și președinte al Academiei Române; prof. univ. dr. Emil Boc, primarul municipiului Cluj-Napoca,  pr. prof. univ. Ioan Chirilă, președintele Senatului UBB, prof. univ. dr. Ion Pop, de la Filologie, prof. univ. dr. Constantin Cubleșan, prof. univ. dr. Mircea Popa, ambii clujeni, la Universitatea "1Decembrie 1918" Alba Iulia; prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu, de la Universitatea de Vest  Baia Mare, prof. univ. dr. Ilie Rad, cel care a îngtijit unul dintre cele mai consistente și mai frumoase volume omagiale, intitulat ION VLAD. ALTERNATIVE LA MEMORII. Dialoguri, corespondență, mărturii. O carte concepută și alcătuită de ILIE RAD. Academia Română. Centrul de Studii Transilvane. PRESA  UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ, Cluj-Napoca, 2019.

                  Au  mai fost prezenți la acest eveniment prof. univ. dr. Carmen Vlad, soția Sărbătoritului, prof. univ. dr. Tudor Vlad, fiul acestui mare universitar clujean, foști studenți ai Domnului Profesor,  alți oameni de cultură și artă.

                   Și să mai adăugăm că în acest context a fost lansat și volumul omagial pomenit mai sus, și că am fost și eu, nevrednicul, învrednicit cu un exemplar. Cu următoarea dedicație: "Prin opera celui pe care l-ați consacrat într-o excepțională ediție, dragă Aurel Podaru, îți ofer o carte despre un dascăl ajuns la o vârstă prea îndelungată.

                     Pavel Dan ne-a deschis calea prieteniei, să rămânem credincioși amiciției!

                                                                                                                    Ion Vlad

                                                                                               Cluj, 21 noiembrie 2019"

                     Vă muțumesc, Domnule Profesor. Încă o dată vă mulțumesc.

                      Zbor lin spre Împărăția Cerurilor!  Pe curând!