La mulţi ani, domnule profesor Sever Ursa!

Ziua dv. de naştere, domnule profesor Sever Ursa, să fie cu toate florile din lume şi-n parfumul lor să traversaţi în continuare, cu aceeaşi dragoste şi generozitate, vâltorile acestei lumi atât de curioase.
Domnul profesor Sever Ursa este, fără îndoială, cea mai puternică personalitate pe care am cunoscut-o aici, pe Valea Superioară a Someşului, a fost şansa mea de a cunoaşte un foarte mare caracter.
Domnul Sever Ursa îşi are rădăcinile viguroase în orga brazilor de sus, acolo în sătucul uitat între păşuni şi nori unde vremea curge în esenţa tăriilor verzi şi albastre, iar oamenii îşi luptă existenţa, în Poiana Cătunenilor de Ilva Mare, o poiană a românismului şi a soarelui. Sătucul are 50 de case aruncate şăgalnic pe larga platformă luminoasă, la o altitudine de 1200 de metri, acolo sus, loc ascuns de Dumnezeu agresiunii răului, unde şoapta vântului se înfăşoră în linişte ancestrală, iar valul invidiei este o părere. Primul care a urcat muntele a fost Dorotei Cătuna. A ridicat o casă de lemn, iar pe grinda de la intrare a cioplit anul în care se născuse, 1763. Pe aceeaşi grindă vedem anul 1783, în care Dorotei s-a căsătorit cu Ana şi anul 1863 când, la o sută de ani, copiii l-au coborât în mormânt pe bătrânul Dorotei. După moartea tatălui, cei patru copii, Toader, Scridon, Ioan şi Petrea au împărţit poiana în patru părţi egale. Toţi cei care vremuiesc în Poiana Cătunenilor sunt nepoţi şi strănepoţi ai lui Dorotei, domnul Sever Ursa este unul dintre aceşti nepoţi şi dânsul este cel care a luat asupra sa misiunea de a lăsa urmaşilor istoria acestui neam. În Poiana Cătunenilor, în care privirea se scaldă în linişte, lumină şi albastru, neamul Cătunenilor a rămas lipit de locurile natale, a trăit după legea lui din vechime, într-o lume a lui, în credinţa lui strămoşească. Există o formidabilă unitate de supravieţuire între oameni, animale, păşuni şi păduri. În Poiana Soarelui oamenii ştiu să îmbătrânească frumos. Acolo sus, lumină, linişte şi dor. Acestea sunt rădăcinile puternice ale acestui om extrem de generos şi suav constructor al binelui, domnul profesor Sever Ursa, cărturar, scriitor, eseist, jurnalist, filosof, folclorist, îndrumător de cultură şi-n primul rând, mare formator de caractere.
Domnul Sever Ursa este atât de puternic pentru că este sistematic, este mare pentru că este exact, surprinde adevărul pentru că surprinde ansamblul, capacitatea sa de sistematizare a dat lucrărilor sale forţă, veridicitate, interes, în spatele cuvântului este un întreg tablou, este o atitudine. Descinderea sa din şi în lumea arhaică a satului ardelenesc se face sentimental, cu acea nostalgie a rădăcinilor fixatoare de trăire deschisă, în comuniune. Domnul profesor Sever Ursa este, aşa cum îl „botezasem” cândva, Patriarhul Cultural al Maierului şi este, aşa cum am mai spus, cel mai grandios depozit de documente despre natura umană, din această fascinantă şi frământată Vale a Someşului.
Am profitat din plin şi am fost onorat de invitaţia pe care mi-a făcut-o, recent, domnul Ursa şi împreună cu soţia mea Mari i-am prezentat personal felicitările pentru aniversarea zilei sale de naştere, este drept, venită cu câteva zile înaintea frumosului eveniment. L-am găsit pe domnul Sever Ursa acelaşi om doritor de bine, generos şi gata să plonjeze într-o nouă construcţie spirituală. M-a transformat în partener de dialog şi am bine umblat la bagajul cu amintiri. Doamna Doina, distinsa sa soţie, ca de obicei, remarcabilă. Îmi vin în minte cuvintele lui Icu Crăiun, am mai spus-o, „Doamna Doina şi respiră pentru domnul profesor”, dar şi domnul pofesor respiră pentru doamna Doina. Cei doi sunt mândrii pentru băieţii dânşilor, Liviu, care a şi fost prezent şi Ovidiu, bine realizaţi şi aşezaţi la casele lor, dar şi pentru nepoţi, poate cu un plus pentru nepoţica Iulia, fata lui Liviu, licenţiată a celebrei Universităţi „Cambridge” din Anglia, care lucrează acum în Danemarca la o firmă multinaţională. Îmi face o deosebită plăcere să aştern aici câteva fraze ale distinsului Profesor.
„Am lucrat la şcoală peste 50 de ani. Fără dragoste nu se poate întâmpla nimic. Am învăţat verbele „a cânta, a bucura, a trudi...” Am o fluturare de gând pentru apărarea cărţii, trăiesc un vis împlinit, aceste cărţi au fost scăldate în privirile dv. suntem puternici. Expun 200 de cărţi din peste 6.000 şi 150 de reviste. Pasiunea califică totul, forţa unei ţări stă în sentimentul puterii pe care ne-au dat-o strămoşii. Oricând cartea va trona mai sus decât tehnica, aşa cum au rămas pietrele şi statuile sfidând secolele, cartea este instrumentul genial al omenirii şi nu poate lipsi de pe masa dv. Toate se opresc, până la urmă, în cărţi şi statui... Este uşor, parcă, să întemeiezi ceva, dar cel mai greu este să meţii în vitalitate şi să dai finalitate. Fără familia mea nu aş fi fost aici, mi-a fost mai uşor să îndur viscolirile mari. În „Cuibul visurilor” există viaţă, o viaţă românească. Întâlnirea noastră este o probă a binelui.”
Avea dreptate scriitorul Aurel Podaru când, printr-o uimitoare revelaţie, l-a numit pe domnul Sever Ursa „Un ziditor.” Iar eu îl mai numesc un mare truditor şi rafinat constructor al binelui. Timpul este măsurat, binele nu poate fi măsurat, el creşte în veşnicie.