La mulţi ani, Simion Prigon, decanul de vârstă din Bistriţa Bârgăului!

Un bârgăuan în topul aleşilor de excepţie.

          Simion Prigon, decanul de vârstă al comunei Bistriţa Bârgăului, aflat în pragul centenarului, îşi deapănă amintirile cu seninătate şi o luciditate a minţii uimitoare, câştigând admiraţia celor care îl ascultă.

          Aşa arăta vineri, 15 mai 2015, când l-am vizitat, şi duminică la Căminul Cultural unde, înconjurat de nepoţi, strănepoţi, rudenii, prieteni şi vecini şi-a sărbătorit, anticipat, cei 100 de ani (cu 3 zile mai repede). La sărbătoare au participat şi preotul paroh şi primarul comunei.

          S-a născut la 19 mai 1915, în Bistriţa Bârgăului, unde se „şcoleşte”.

          Tenacitatea, hărnicia, viaţa echilibrată şi credinţa în Dumnezeu i-au fost sprijin în formarea sa ca om.

          Întrebat, care a fost cel mai fericit moment din viaţă, mi-a mărturisit, cu zâmbetul pe faţă: „Când m-am căsătorit, când mi s-au născut cei 3 feciori: Vasile, Andrei şi George şi când mi-am văzut nepoţii”.

          Soţia Nastasia era o femeie foarte harnică, întreprinzătoare, avea grija gospodăriei şi a educaţiei copiilor. Citea mult, mai ales romane. Îl încuraja şi susţinea pe soţ în toate funcţiile pe care le-a avut. În cei 52 de ani de căsnicie au avut parte şi de bucurii, dar şi de suferinţe.

          „Am trăit momente de groază, povesteşte, în perioada celor mai grei ani  - 1929-40, când te luam de acasă fără să ţi se spună pentru ce, unde te duci şi cum te întorci”.

          La început a lucrat în propria gospodărie, ţinând cai de rasă.

          Îi plăcea să se implice în treburile obştei. Ştia să facă măsurători la scară şi ajuta sătenii în intabularea terenurilor. A câştigat aprecierea oamenilor.

          A fost scurt timp primar al comunei.

          Din 1945 s-a angajat la IFT şi lucra la pădure, sporind mereu veniturile acestei unităţi în favoarea comunei, de unde se şi pensionează, în 1980. Mulţi ani este preşedintele Comisiei de împăciuire a comunei.

          Îşi aminteşte de curajul străbunicului său venit din localitatea Sohodor, jud. Alba şi de numele „Prigon”, nume sugestiv, adus din Munţii Apuseni, care vorbeşte de viaţa grea a românilor supuşi multor umilinţe şi prigoane ale stăpânilor.

          Şcolarul George Prigon, străbunicul sărbătoritului, mâhnit de nedreptăţile copiilor boierului, de care nu îndrăzneşte nici şcoala şi nici familia să-l apere, fuge de acasă în căruţa unui locuitori din Bistriţa Bârgăului. Stabilit aici definitiv, familia Prigon s-a întins ca un arbore, cu o bogată coroană, din care strănepotul, ajuns la cei 100 de ani, este mândru de înaintaşi, dar şi de urmaşi.

          Încercările grele prin care a trecut, pierzându-şi mai întâi fiul, pe Andrei, apoi soţia şi, cu câţiva ani în urmă pe băiatul Vasile, inginer electronist, l-au consumat, dar nu l-au doborât pentru că Stăpânul Lumii i-a dat putere. Credinţa este viaţă şi putere, le spune sărbătoritul tuturor.

          Această vârstă biblică, atinsă de foarte puţini semeni trăitori printre noi, şochează, bucură şi impune respect şi admiraţie.

          Ei sunt adevărate fenomene ale lucrării trainice a lui Dumnezeu, care atrag atenţia ca venind din vremuri apuse.

          Se pot considera semne ale legăturii Creatorilor cu cei pe care i-a zidit şi o dovadă că nu i-a părăsit.

          La acest ceas aniversar îi spunem sănătate şi un sincer „La mulţi ani!”