„La noi e putred mărul”

Paradoxal, primul vers din celebra farsă pe care Bogdan Petriceicu Haşdeu le-a făcut-o celor de la „Convorbiri literare” a devenit de o surprinzătoare actualitate la sfârşitul primului deceniu din cel de-al treilea mileniu. Resemnaţi, după douăzeci de ani de democraţie, trebuie să recunoaştem că la noi e putred mărul.

Şi e atât de putred, vorba poetului, încât putreziciunea a afectat şi „sâmburele speranţei viitoare”. Evenimentele de la sfârşitul săptămânii trecute şi cele din această săptămână probează, cu prisosinţă, acest fapt. Numai într-o democraţie profund viciată e posibilă adoptarea unei legi care vizează milioane de angajaţi, atât din sectorul privat, cât şi din cel bugetar, cum este Legea pensiilor, să fie făcută în lipsa cvorumului, adică a acelei majorităţi necesare unei legi organice.

Pe bună dreptate, opoziţia a părăsit sala în momentul votului final pentru a nu fi considerată părtaşă la votarea controversatelor articole privind valoarea punctului de pensie şi vârsta de pensionare. Respectivele articole au fost votate în plenul Camerei Deputaţilor în forma propusă de Guvern, fără să se ţină seama de amendamentele opoziţiei, care cerea creşterea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut şi reducerea vârstei de pensionare.

Graţie funcţionării maşinăriei de vot a coaliţiei aflate la guvernare, formată din PDL, UDMR şi trupa diversionistă a lui Gabriel Oprea, punctul de pensie a rămas la 39% din salariul mediu brut pe economie, iar pensionarea a fost ridicată a vârsta de 65 de ani pentru femei şi bărbaţi. Menţinerea punctului de pensie la 39% înseamnă, în fapt, o scădere generală a pensiilor în următorii ani datorită inflaţiei, iar vârsta de pensionare la 65 de ani este deja un act criminal într-o ţară în care speranţa de viaţă este de sub şaptezeci de ani.

Imoralitatea celor două articole a fost urmată de monstruozitatea adoptării Legii pensiilor în lipsa cvorumului. Fără să-i pese câtuşi de puţin de acest aspect, coaliţia puterii a adoptat Legea pensiilor târziu în noapte, de parcă un asemenea act normativ, cu un impact uriaş asupra populaţiei i-ar fi privit doar pe guvernanţi. Opoziţia a reacţionat cu oarecare întârziere la această fraudă electorală, făcând o plângere penală. Preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, a emis varianta că ar fi fost vorba de un blat între putere şi opoziţie. Deşi nu există probe concludente în privinţa blatului, preşedintele Traian Băsescu a îmbrăţişat varianta Robertei Anastase.

Rămâne de văzut dacă preşedintele României va promulga sau nu acest „blat”. Nu se poate contesta însă fraudarea neruşinată a voturilor. Graţie imaginilor luate şi transmise de mass-media, o ţară întreagă a putut vedea că, în momentul votului final, în sală nu se aflau cele 167 de persoane, care puteau alcătui cvorumul, ci sub o sută.

Cu un asemenea comportament nedemocratic, cei de la putere îşi trădează, în fapt, propriul electorat, aşa cum l-a trădat pe toată perioada celor doi ani de guvernare.

În cursul acestei săptămâni am putut vedea disperarea celor care au ieşit în stradă, o disperare fără margini. Nu i-a luat şi nu o să-i ia nimeni în seamă. Disperarea lor mi-a dat însă senzaţia că va izbucni curând un clocot incontrolabil. În mod cert, Traian Băsescu se joacă cu focul.