La poalele Sodomei, un roman al realismului de actualitate

Grigore Avram este cunoscut în sfera literaturii de azi, mai mult, ca poet, dar el deține arta plonjării fără de teamă și în sfera epicului, iar în plan diametral opus, schițează tușe ferme unor epigrame ce nu doar că ne stârnesc zâmbete, ele dau societății noastre teme de discuție. Scrisul său trasează jaloanele unui autor pe care genurile literare, diverse, îl provocă mereu, îl pun în mișcare pentru ca rezultatul fiecărei experiențe în parte, să se concretizeze într-o carte, volum nou care își atinge ținta, are cititori siguri. Indiferent de genul pe care îl aboredează în scris, Grigore Avram își prevalează ,,materialul,,/ verbul, dintr-o galaxie contemporană și pe care o cunoaște foarte bine. Cu talent cert și tehnică de lucru însușită de-a lungul anilor, G.A. trece din viață în literatură personaje și întâmplări care fac parte din istoria noastră prezentă.
Harnic și organizat, a reușit să-și așeze în raftul bibliotecii de autor o serie de cărți , proză și poeme, ce au fost foarte bine primite de critica literară și de publicul cititor. Doctor în științele silvice, personalitate cu responsabilități profesionale de topp în toată această perioadă , timp de tranziție dificial de încadrat chiar și de un sociolog, Grigore Avram a decupat locuri, oameni, emoții, a râs și a plâns în consonanță cu eorii cărților sale, sau, în versuri, a scris cu convingerea că natura și credința sunt două elemente pe care omenirea poate conta, că ele sunt acei pilon ai societăților aflate în disoluție, sprijinul sigur în ecuația de regenerare a lumii pe care vrem, pară, să o distrugem. Pentru E.A. pădurea este molecula primară, dar și un manual de supraveițuire spirituală , nu doar resursă economică.
De-a lungul anilor i-am urmărit îndeaproape maturizarea și diversificarea literară și toți pașii, pe care i-a făcut pentru a aduna pagini de veritabile cronici-sociale, un fel de documente dublate de arta cu care etalează în fața lumii.
În anul 2023, la Editura Karta-Graphic din Ploiești, îi apare romanul La poalele Sodomei. Este o lucrare ce impresionează, mai întâi, prin ținuta grafică excelentă, apoi prin cele peste 350 de pagini, și nu în ultimul rând, prin numele numelor care o girează: Nicolae Rotaru și Sever Ursa. Înscrisurile celor doi scriitori, deja trecuți dincolo de ,,durerea și întristarea,, vieții, stau pe coperta a 4-a, iar la prima vedere, te-ai putea întreba: ce afinități îi apropie? Nicolae Rotaru, bucurestean, autor a peste o sută de volume, nu cred să fi cunoscut lumea reală din care își extrage Grigore Avram, temele cărților, decât din operele lui Ceorge Coșbuc și Liviu Rebreanu. Da, prof. Sever Ursa, omul care a trăit și a scris în chiar Cuibul visurilor de la Maieru, el i-a fost, cum singur o spune, dascăl în scoala generală. Ambii scriitori recunosc valoarea literară a cărților scrise ( până la momentul respectiv) de Grigore Avram. Îi recunosc talentul și sârguința.
Pornind de la aceste puncte de vedere, am citit La poalele Golgotei cu bucuria de-al regăsi pe poetul, pe care îl cunoșteam foarte bine, și în paginile romanului,- o proză de mare întindere care pare a fi o hartă de stări și lucruri concrete, dar și de imagini cu profile umane și cu drumuri fără pulbere. Taote detaliile romanului țin de un fel de hartă-epică, de o întindere de nunațe literare care apar și dispar, iar se reîncheagă și se nasc personaje și piesaje, apare creația, așa cum, primăvara-n luncă, vezi nălucind o pânză freatică.
Cartea mustește de viață, viață decupată din realitatea , din care autorul scoate ,,mostre,, de omenie dar și de hoție, face analiza oamenilor din anturajul său, folosește limbajul local cu predilecție, merge foarte bine în ceea ce numim dialog, și ne prezintă cu stăpânire de sine o lume foarte, foarte posibilă.
Cartea este la a doua ediție, asta ne demonstrează că prima ediție s-a bucurat de succes de librărie și că autorul și-a atins visul și a impresionat publicul țintă.
De ce La poalele Sodomei? Mă întreb, îmi răspund de îndată: Grigore Avram este printre puținii profesioniști ce slujesc cu religiozitate silvicultura, cunoaște în direct întmplările din care extrage, relatează romanesc nu ca într-un dosar de reconstituire a unei crime căreia nu i se va găsi nicând autorul. Este dificil să scrii ficțiune cu date preluate din realitate. Personajele se pot recunoaște, locurile și situațiile care echilibrează acțiunea cărții, ar putea fi folosite pe post de martori-cheie. Si totuși, scriitorul Grigore Avram îndrăznește, scrie despre ceea ce noi, cititorii, știm doar de la știrile de Actualitate. Banii-negri, mafia-lemnului, cangrena care se întinde, cuprinde și devorează munții României. Autorul plusează, plasează clar acțiunea într-o zonă din Nordul Transilvaniei. Oricine , dacă ar vrea ar putea să-i ia urma lui Emil, spiritul poetic și personajul care s-a ridicat din chiar acel Eden, locul deasupra căruia soarelele și luna fac de strajă cu schimbul. Personajul alfa deține toate detalliile pentru a reprezenta o tipologie, un ins și un sistem ce funcționează clanadestin. Emil are toate calitățile omului onest dar are și defecte care i se vor dovedi imediat ce alunecă, este atras în lumea afaceriștilor din zona în care trăiește. Dintr-un profesor onest, chiar romantic, ajunge rapid om-de-afaceri, prosper și veros, afaceristul nr.1 în exploatarea pădurilor. Copacii din Raiul lui Emil cad așa cum cad popicele la berărie. Anturajul i se ramifică, banii sunt parola de legătură. Micile răutăți cotidiene dintr-un loc în care până nu demult nu se înatmpla nimic interesant, micile bârfe și manipulări devin arme aproape letale.
Autorul este extrem de sigur pe verb, cunoaște psihologia pesonajelor sale și le folosește cu abilitate de profesionist al scrisului. Ai crede , uneori, ca nici nu și-a propus ca să facă literatură , el scrie despre ceea ce vede, ce aude, ceea ce știe că se desfășoară într-o societate provincială, unde fiecare se cunoaște cu fiecare,
dar unde, competiția pentru înavuțire exacerbează de la o zi la alta. O pleiadă de personaje gravitează în jurul afacererilor mai puțin ortodocse, fișele personale sunt făcute publice și nu se întrevăd soluții de salvare a unicei comori pe care o dețin localnicii: pădurea.
Ritmul romanului este alert dar nu întratât încât să nu aibă loc, în pagini, și glume, amintiri-dulci-amare, povești resuscitate în amintirea unei lumi idilice, montane, care a dispărut sub zidurile și tencuiala vilelor cu jacuzii și lei de ciment la porți.
Grigore Avram deține energia creativă, nu renunță la mijlocul drumului, și astfel poveștile cărții de față se leagă natural și atrag cititorul pe firul întmplărilor care urmează. Deznodământul? Se pare că binele numai învinge răul, precum în basmele de altădată. Lupta pentru putere hipontizează, schimbă oamenii, schimbă valorile, schimbă ideea de perenitate a unui spațiu cândva mirotic. Felul în care autorul privește lumea din locul său, punct situat la chiar poalele Sodommei secolului XXI, ar trebui să ne pună pe gânduri. Mai înainte de a fi scriitor Ing. Dr. Grigore Avram este pădurar prin naștere, este un fin observator al prefacerilor pădurilor, pe care, da, îndrăznește să le pună într-o carte. Că această carte este un roman, cu atât mai bine. Cine are ochi de citit, să citească!