LASZLO GAVRIL

În aceste zile de început de decembrie, un decembrie sec şi rece, fără apă şi zăpadă, am primit vizita unui prieten, o veche cunoştinţă a mea pe care am întâlnit-o în peregrinările mele ziaristice prin judeţ, mai ales că este vorba de comuna Uriu, un punct de referinţă geografic, aşezat la o inteferenţă de ape şi drumuri, un punct în care drumurile o iau pe Valea Ţibleşului, spre Căianu Mic, spre Spermezeu şi Târlişua, cu drumuri care duc către Dumbrăviţa, Sita sau Hălmăsău, cu o trecere, deocamdată neomologată spre Maramureş, apoi direcţionând drumurile spre Dej, prin Reteag şi alte drumuri care duc spre capitala noastră de suflet a Ardealului, Cluj-Napoca.

De aici, a venit la mine dl Vasile Spermezan, care cuprins de sentimente nostalgice, a vrut ca să nu lase să treacă anul până nu-şi face publică părerea de rău pe care a simţit-o şi o simte încă în urma trecerii la veşnicie a prietenului său şi al urenilor, ba chiar şi al beclenarilor, a celui ce a fost învăţătorul LASZLO GAVRIL, care a rămas în memoria locului, ca un dascăl şi formator de oameni desăvârşit, înregistrând succese deosebite în meseria sa de dascăl, dar şi de sportiv. Domnia sa, fiind cel care a înfiinţat în urmă cu ani de zile Asociaţia Sportivă VICTORIA Uriu, care fiinţează şi astăzi, echipa de fotbal de la Uriu, fiind cunoscută şi temută în judeţ, mai ales în întrecerile care se organizau între localităţi, încă de pe vremea când echipa de fotbal a celor din Uriu, se deplasa la Beclean şi Reteag doar cu căruţele, cu bicicletele (cei care aveau) sau pe jos, pentru a participa la întrecerile sportive.

Îmi amintesc că l-am cunoscut şi eu pe Gaby Bacsi. In primul rând că domnia sa a fost „leat” (născuţi în acelaşi an) cu tatăl meu, cu regele Mihai şi cu mult iubitul şi regretatul I.P.S. Bartolomeu Anania, mitropolitul. Toţi au fost născuţi în acel an, de referinţă 1921, anul când a fost înfiinţat şi odiosul partid, care a adus atâtea necazuri poporului român. Este vorba de partidul comunist, care în urma sa a lăsat, pe lângă unele lucruri bune şi multe victime ale partidului totalitar.

Atunci când l-am cunoscut şi eu, eram elev la Liceul din Beclean, iar domnia sa era component al echipei de fotbal „Someşul” Beclean în care mai jucau, dintre cei de care-mi aduc aminte dr. Ştefănescu, Legradi Valentin, care mai trăieşte, Moldovan Emil („ţâdulaşu”), cum era cunoscut potarul Becleanului, ajuns mai târziu şi primar la Becean, apoi Lupşa, care mai târziu mi-au devenit amici, apoi îmi amintesc de profesorul şi directorul nostru Silviu Scripeţ. A fost o altă lume.

După cum îmi relatează prietenul meu, Vasile Spermezan, la Uriu, Gaby Bacsi a înfiinţat încă de la început o echipă de fotbal, VICTORIA Uriu, care-şi păstrează şi astăzi denumirea, în viaţă fiind încă Molnar, Todor şi prietenul meu Vasile, poreclit „Pele”, trecând la cele veşnice Bogdan, Gal, Dini, Antal, Bartha şi Seneş.

O întâmplare mai comică, pe care ne-o aduce în prim plan fostul jucător „Pele” (n.n.Vasile Spermezan) ne povesteşte că la un campionat între raioane, organizat în anul 1962, finala s-a jucat la Răscruci, jud.Cluj, finaliste fiind Victoria Uriu şi CFR Războieni, câştigătoarea trebuind să fie desemnată în urma loviturilor de la 11 m, câştigătoare fiind desemnată echipa CFR Războieni în urma unei lovituri de la 11 m „de tot râsul”,ceea ce i-a făcut pe ureni să facă scandal şi să-i sustragă hainele civile ale arbitrului, pe numele său Z. Morţi din Gherla, care a fost nevoit să revină acasă îmbrăcat în costum de arbitru, întâmplarea stârnind mare haz în rândul jucătorilor şi a celor care-l cunoşteau pe arbitrul buclucaş, care-şi merita pe deplin răsplata.

Ar trebui reţinut şi faptul că dl Laszlo Gavril a fost căsătorit cu doamna Elisabeta, născută Darloczi, din Nuşeni, învăţătoare şi ea, căsătorie care s-a petrecut la 19 noiembrie 1949 la Sfatul Popular al comunei Nuşeni, având împreună două fete.

Prietenului meu de la Uriu, Vasile, îmi povesteşte că la începutul carierei sale de învăţător la Uriu, Gaby Laszlo a fost ajutat într-un mod deosebit şi de dl prof.Vasile Mureşan, care pe vremea aceea era inspector şef la Inspectoratul Şcolar al raionului Beclean, acesta fiind şi unchiul dinspre mamă al scriitorului Radu Săplăcan, iar mai târziu a fost directorul Liceului din Beclean şi de care am fost eliminat pentru 3 zile din şcoală pentru faptul că l-am citit pe Boccaccio, fiind prins de pedagogul Bulixandu (Bulhac Alexandru) - vezi volumul meu de proză Cartea cu întâmplări, (Editura Eikon, 2011). Aşadar, fostul Vasile Mureşan, pe care noi liceenii îl poreclisem Birlic şi care mai trăieşte undeva prin Cluj-Napoca, aflat în inspecţie pe la şcoala din Uriu, a dispus să fie dezafectată o sală care servea drept magazie pe coridorul şcolii, fiind demolat şi un perete al unei săli de clasă şi apoi amenajată o locuinţă pentru tânăra familie Laszlo Gavril şi Elisabeta, ajutându-i să păşească mai uşor în viaţă. Nu-i de mirare atunci faptul că, Gaby Bacsi, prieten la cataramă cu comandantul miliţiei raionului Beclean, col. Zdroba, a salvat mulţi oameni şi multe familii de la adevărate dezastre, salvându-i de la închisorile comuniste şi de la alte repercursiuni.

Iată, dragi cititori, câteva rânduri pecare le-am scris la rugămintea prietenului meu Vasile, cunoscut în echipa de fotbal a Uriului ca „Pele” şi faptele celui care a fost dascălul şi omul de sport Laszlo Gavril, pe care noi l-am cunoscut ca Gabi Bacsi. Faptele sale bune - mai ales cele din sport - n-ar trebui uitate de către actualul primar al comunei Uriu, dl Petru Şerban şi el un om deosebit, bun gospodar.

Iată oamenii pe care ni-i aduce în memorie un semen de-al nostru şi ale căror fapte le relatăm cu plăcere. Mulţumim Vasile Spermezan !