Laudă satului bistrițean
Volumul lui Menuț Maximinian dedicat sărbătorilor pascale și tradițiilor din județul nostru cu ocazia acestor sărbători vine ca un soi de încununare a activității autorului în domeniul etnografiei și folcloristicii. „Poveștile Paștelui. Tradiții vii din ținutul Bistrița-Năsăud” (Editura Lumea Credinței, București, 2019) prezintă pe larg variatele obiceiuri ce însoțesc această sărbătoare în zone diferite ale județului nostru. Iar volumul vizează două aspecte fundamentale ale sărbătorii: elementele religioase, mergând mână în mână cu cele care țin de obiceiuri și tradiții.
Nu aș spune că activitatea aceasta intensă de etnograf și folclorist a lui Menuț este în mod simplu o altă față a omului de cultură. Pasiunea pentru etnologie a scriitorului (ziaristului și realizatorului de emisiuni radio sau TV) se resimte în mai toate domeniile abordate. Să nu uităm că autorul are rubrici de etnologie la diverse reviste culturale, prezintă emisiuni folclorice, spectacole de folclor etc. Nu în ultimul rând însă, poezia lui Menuț Maximinian reprezintă o perpetuă încercare de a surprinde ruralul, în puritatea, simplitatea și frumusețea sa blândă.
Tot sub semnul blândeții și a seninului stă și volumul la care fac aici referire. Dincolo de semnificațiile tradițiilor expuse, de obiceiurile explicate în acest volum, autorul reușește să transpună solarul acestei sărbători, lumina și bucuria blajină care o însoțește. Ieșind cumva din limitele științificului, etnograful ia contact pe alocuri cu poetul, rezultatul constituindu-l acest volum în care, mai mult decât o expunere riguroasă, textul ia forma unei aduceri aminte a celor intervievați sau a autorului însuși.
Fără îndoială, cele două texte care deschid volumul (sau autorii lor...) nu sunt lipsite de semnificație. Ele girează într-un fel calitatea cărții în cele două domenii esențiale pentru receptarea cărții – cel religios și cel științific. Astfel că Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord binecuvântează printr-un frumos „Cuvânt de binecuvântare” demersului lui Menuț, în vreme ce Academician Sabina Ispas, director al Institutului de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu” al Academiei Române întocmește o exhaustivă introducere atât în ceea ce privește cartea lui Menuț, cât și specificul sărbătorii pascale.
Pentru Părintele Episcop Macarie Drăgoi, cartea la care face referire reprezintă, înainte de toate, prilej de nostalgie, de rememorare a copilăriei petrecute la țară, la Spermezeu, mai exact, fapt ce îl face să aprecieze cu atât mai mult demersul. „Menuț Maximinian ne oferă, prin această carte, o frumoasă călătorie în lumea satului românesc așa cum arată el în lumina sărbătorilor pascale. Culegând povestiri despre obiceiurile de odinioară de la bătrânii vetrelor năsăudene și documentându-se din lucrări de specialitate, autorul ne aduce într-un univers în care cele de jos de întrepătrund cu cele de sus, în care reguli de viață cotidiană sunt rânduite în funcție de sărbătorile creștine, în care mirosul de tămâie se amestecă cu cel al aromelor și miresmelor cămărilor și caselor gătite de praznic.” (p. 9)
De cealaltă parte, Academician Sabina Ispas apreciază, la rândul său, atât amplul studiu al lui Menuț, cât și faptul că județul nostru este unul dintre cele (tot mai puține, din păcate) în care tradițiile sunt păstrate, ele conservându-și valoarea identitară: „Volumul de față, scris de Menuț Maximinian, este un act cultural generos prin care sunt consemnate și publicate tradițiile românești din ținutul Bistrița-Năsăud care, astăzi, concentrează cele mai semnificative repere ale identității culturale etnice. Mai ales că se dovedesc a fi încă pline de vigoare, suprafiețuind alături de procesele alerte de mondializare culturală, care tind să modifice componente de referință ale paradigmelor naționale” (p. 21)
Iar eforturi precum acesta al lui Menuț Maximinian contribuie și ele la conservarea tradițiilor. Ilustrând frumusețea obiceiurilor, simplitatea și puritatea lor, inestimabila lor frumusețe, autorul subliniază fără echivoc valoarea temeinică a acestora, ce trebuie păstrată și dusă mai departe – transmisă, așadar, generațiilor ce vin din urmă.
Meticulos documentată, cartea aduce în lumină crezuri și obiceiuiri mai mult sau mai puțin cunoscute cititorului, în funcție de zona în care va fi copilărit. Nu puține sunt legendele, poveștile sau relatări ale localnicilor care ar putea să ne surprindă, revelând și explicând lucruri a căror sorginte nu o bănuiam. Interesante mi-au părut, bunăoară, legendele ce explică ouăle roșii, pasca etc. Nu lipsesc, desigur, nici rețete ale unor mâncăruri specifice Paștelui sau poezii străvechi ce însoțesc diferite momente și evenimente ale acestei sărbători.
Frumos ilustrat cu fotografii ale lui Alexandru Uiuiu și nu numai, volumul lui Menuț Maximinian reprezintă, în esența sa, un elogiu adus satului bistrițean și locuitorilor săi.
Citiţi şi:
- Frumuseţea Paştelui din judeţ, în casele românilor, într-o carte cu un tiraj impresionant: Menuţ Maximinian, Poveștile Paștelui- Tradiții vii din Ținutul Bistrița- Năsăud, Editura Lumea Credinţei, Bucureşti.Prefaţă de academician Sabina Ispas
- Menuţ Maximinian lansează Poveștile Paștelui- Tradiții vii din Ținutul Bistrița-Năsăud la Uniunea Scriitorilor din România, în inima Transilvaniei. Invitaţi surpriză şi momente aparte!
- Menuţ Maximinian lansează Poveștile Paștelui- Tradiții vii din Ținutul Bistrița-Năsăud, acasă, pe Valea Ţibleşului. Urmează Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj
- Poveştile Paştelui, scrise de Menuţ Maximinian, un dar pascal cu vechi tradiţii creştine!
- Icu Crăciun despre rânduielile din Ținutul Bistrița – Năsăud în Tribuna pornind de la cartea lui Menuț Maximinian
Adaugă comentariu nou