Liberi hoinărind prin lume

        Dacă privim înapoi în istorie, putem deduce în ce măsură foctorii geofizici, granițele naturale și artificiale, diferitele identități ale populațiilor și formelor lor de cultură, precum și distincția dintre „înăuntru” și „afară” pe scurt, toate obiectele tradiționale ale geografiei fiind în esență doar derivate conceptuale, artificii materiale ale constrângerilor temporale și pecuniare impuse libertății de mișcare. În prezent situația la nivel global s-a schimbat într-un mod uimitor, de neconceput în urmă cu secole. 

 

Evoluția fenomenelor care au determinat aceste schimbări este cunoscută, fără a mai intra în amănunte. Nu putem evita însa să ne descoperim datori ai veacurilor trecute. Îmbrăcămintea pe care o purtăm azi, condimentele din hrana noastră zilnică și prețul la care le obținem, multe dintre leacurile noastre, dar și multe dintre acelea care ne distrug sănatatea, presupun un Columb, care a descoperit America, dar fără să o știe, acesta fiind departe de a fi un om de știință, fapt care a făcut ca noul continent descoperit de el luându-și numele de la florentinul Amerigo Vespucci, un mare cărturar a lui Leonardo da Vinci, căruia i-a adus mai multa faimă faptul că si-a așternut pe hârtie descoperirile cu argumente ștințifice. Se pot aminti și alți exploratori ai evului mediu care au dus cu ei în ținuturile desco

perite toate molimile lumii civilizate de unde au plecat, împrăștiind moarte printre milioane de băștinași în decursul timpului. Daruri întinse pe altarul cunoașterii, care au revoluționat lumea cu prețul pe care îl plătim astăzi.

De atunci a început calvarul sclaviei, cănd marii exploratori englezi, olandezi, spanioli, italieni, portughezi, au adus cu ei o mulțime de sclavi care de-a lungul timpului au fost folosiți cu miile în minele de aur, pe plantațile de bumbac, tutun sau trestie de zahăr ale americii și nu numai. Așa s-a născut de fapt capitalismul mercantil bazat pe comerț, cucerire și sclavie, pregătind drumul spre capitalismul industrial cu aceeași forță de muncă. Astăzi istoria se repetă, la un alt nivel de abordare începând cu primul deceniu al secolului XXI, cel puțin in estul Europei când odată cu aderarea romaniei la UE milioane de români și-au părăsit țara pentru un trai mai bun. Și-au ales un altfel de libertate, impusă de necesitatea de aș-i schimba modul de viață, cea mai mare parte dintre ei muncind în țările avansate ale Occidentului în condiții aproape de cele ale sclaviei. Cu ce sacrificii! Cu bruma de bani pe care aceștia îi câștigă muncind din greu la stăpân, se întorc o dată pe an acasa împărțindu-i inegal între statul hrăpăreț și familile lor.

 

Este o pată neagră, rușinoasă pe obrazul lumii civilizate care profită de sarăcia din estul europei și nu numai, pentru aș-i consolida gradul de dominare economică si stilul decadent de viață, pe care Islamul îl contesta prin acte de terorism împotriva acestui mod de viață. Colac peste pupeză, pe lânga problemele politice și economice ale lumii împărțite între bogați și săraci, a aparut si această nenorocită de pandemie COVID-19 nimeni neștiindu-i originea și puterea ei de a ucide. 

 

Ce este mai grav la nivel global este faptul că nicio țară nu a fost pregătită pentru contraacararea efectelor ucigașe ale acestui virus. Până azi la nivel global au murit peste jumatate de milion de oameni, victime ale acestui virus marea majoritate din țările occidentale, care în ultimele secole dupa evul mediu s-au confruntat și cu acele maladii „exportate” în ținuturile descoperite, ca o pedeapsă a istoriei, excepția făcând-o estul Europei „ținutul săracilor” cu victimele cele mai puține.

Din sursele pe care omenirea le are în prezent la îndemână se pot scoate în evidență cronologic marele epidemii care au bântuit lumea din primele secole după Hristos și nivelul pierderilor de vieții omenești, amintind doar cele mai distrugătoare dintre acestea:       

    -anii 165-180 – epidemia de variolă din Asia Mică, Grecia, Italia care a ucis 5 mil. oameni;   

-anii 541-542 – ciuma bubonică din Imperiul de Răsărit și porturile Mediterane ucigând într-un singur an aproape 25 mil. oameni;                                                                                                                                                                 -anii 1346-1353 – aceași ciumă bubonică sau „ moartea neagră” care a devastat zone întinse din Europa, Africa și Asia ucigănd între 75-200 de mil. de oameni;                                                                                                                -anii 1918-1920 – imediat după primul război mondial gripa spaniolă avea să infecteze 30% din populația globului ucigănd zeci de mil. de oameni. În acest sens ne putem întreba care ar fi fost soarta europei și nu numai în condițile în care epidemia ar fi izbucnit la începutul acestui război. Ne este teamă de răspuns. 

-anii 2005-2007 – a fost perioada de vârf a virusului HIV/SIDA identificat mai întâi in Congo în 1976 și care a ucis peste 36 mil. de oameni din anul 1981 încoace. Astăzi sunt înca infectați aproape 35 mil. oameni din Africa de la sud de Sahara (21 mil.) însă numărul de victime anuale scăzând treptat de la 2,2 mil. la 1,6 mil. în prezent. Azi cu noul virus în continuă mișcare, aproape întreaga lume este mai mult speriată, spaima fiind mai rea decât boala creând panică dar și pierderi de vieți omenești limitate ca număr față de pandemiile istorice amintite mai sus. Având în vedere situația creată de actuala pandemie și modul ei de manifestare, incertitudinile și opacitatea celor responsabili cu gestionarea acesteia, se poate spune că încă vor exista probleme în ceea ce privește libertatea de mișcare a oamenilor.

Da, suntem sau ar trebui sa fim datori veacurilor trecute, cu condiția să fim capabili sa privim în viitor, învățând din lecțiile trecutului, să ascultăm vocea secolului, consultând nevoile și gustul vremii în alegerea căilor celor mai bune pentru a îmbina libertatea cu necesitățile vremurilor în care trăim. Oricât de încâlcită ar părea ca se conjugă libertatea omului cu mersul lumii, până la urmă se poate descoperi de departe încotro este condusă de necesitate această hoinară libertate a omului mileniului 3, atâta timp cât scara valorilor va rămâne neschimbată.