Locul în care te întorci ca să știi unde ești

Mă sună zilele acestea un fost coleg de liceu, Regis Pop, medic anestezist în Franţa, cu care nu m-am întâlnit de la absolvire, din 1986. Vrea să ne vedem, este în concediu în ţară. În minte îmi urcă, asemenea unui ascensor, dintr-o zonă a ei neluată în seamă numărul anilor, 30. Nu mă simt confortabil. Şi nu fiindcă am nu ştiu ce regrete pentru trecerea timpului, nu. Mă gândesc că sunt confruntat cu realitatea unui eu care nu mă mai reprezintă. Cu a liceanului pufăind ţigări „Carpaţi”, în wc- ul unui „cimitir al tinereţii mele” clujean, puturos la învăţat şi ahtiat după literatură. Cu rememorarea primei iubiri şi a coşurilor de pe obraz.

După întâlnirea cu Regis, revedere reuşită în ciuda reticenţei mele, dar extrem de scurtă, de la un schimb de replici dintre noi în care îi ziceam una-alta despre viața mea, amintirile mi-au alunecat persistent spre perioada în care m-am mutat în localitatea unde stau, realizez acum, de aproape 20 de ani. Iar Becleanul de azi nu prea are nimic în comun cu cel din anii 90. Dintr-un târg prăfuit, pe alocuri cu patină rurală, a devenit o aşezare turistică. Unde sunt Băile Figa, un brand deja consolidat, atunci se îmbăiau bivolii în bălţile cu apă sărată. Am avut şansa să particip la naşterea adevărată a oraşului, că în acte era deja, ca ziarist, să-mi construiesc o casă. Cine mă cunoaște, o să înțeleagă mai exact ce-o să spun în cele ce urmează, știindu-mi stilul inapt pentru compromisuri. Am avut și norocul să-l prind ca primar al Becleanului pe Nicolae Moldovan, care are deja 4 mandate și 100% șanse să fie reales. N-am fost nevoit să mă împotmolesc în gazetărie pe poziții conflictuale, cum se întâmpla dacă mă frecam de-un dobitoc la Primărie, amănunt capital într-o urbe mică, care mi-a lăsat timp și liniște sufletească pentru poezie și proză, un câștig extraordinar. Cum am orgoliu de autor, așa și Moldovan are orgoliul să remodeleze și să europenizeze o așezare umană, ”nebunii” frumoase. Demolatori sunt destui, constructori puțini. Vicepremierul Vasile Sebastian Dâncu, aflat recent la Beclean, a afirmat că România ar avea altă față dacă peste tot ar fi primari ca Moldovan, ceea ce e realitatea nudă, dincolo de mișmăndeli politice.

Revederea cu Regis m-a provocat să-mi reevaluez existența și, parțial și succint, să arunc o privire spre cei din jur. Lucru pentru care îi mulțumesc. Trecutul e locul în care te întorci ca să știi unde ești.