„Lumea transilvană a lui Francisc Păcuraru”

Aşa s-a numit colocviul organizat de către Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud şi Primăria Teaca, cu prilejul Zilelor culturale ale Tecii, 24-25 iulie 2010, la care au participat, alături de gazde, prof. Nicolae Gălăţean, mai marele culturii pe judeţ, şi Iustian Damian Muntean, primarul comunei Teaca, un grup de scriitori, critici literari, eseişti din Cluj-Napoca, amintindu-i pe Mircea Popa, C-tin Cubleşan, Ion Ilie Mileşan, Ion Vădan – directorul Editurii Dacia, care a tipărit a 5-a ediţie a romanului „Labirintul” a scriitorului Francisc Păcuraru, născut pe aceste meleaguri, reeditare sponsorizată de către CJC BN şi Primăria Teaca, dar şi scriitori cunoscuţi bistriţeni – Cornel Cotuţiu, Olimpiu Nuşfelean, Ioan Pintea, Gavril Moldovan, Melania Cuc.

S-a scos în evidenţă, cu acest prilej, personalitatea scriitorului tecan, puţin promovată de tot felul de Istorii ale literaturii române, la fel ca şi a multor alţi scriitori ardeleni. S-a insistat asupra romanului de căpetenie „Labirintul” a scriitorului tecan, considerat de către Tudor Păcuraru, fiul scriitorului, aflat şi el la Teaca, la marea sărbătoare, ca fiind „romanul Ardealului de Nord”, o „cronică de trăiri”, scoţând în evidenţă latura morală a întregii producţii literare a scriitorului Francisc Păcuraru.

A urmat o prezentare de pictură realizată de scriitoarea Melania Cuc, născută şi ea pe aceste meleaguri, eveniment ce-i conferă prolificei scriitoare latura multidimensională a creaţiei sale artistice şi literare. De remarcat apariţia, odată cu reeditarea romanului „Labirintul” a unui volum cu titlul „Vânătoarea de şoim”, editat tot de Editura Dacia, în cadrul colecţiei „Scriitorii la ei acasă”, volum care cuprinde, după cum arată şi coperta, tablete şotron, tablete menite să „vindece” tarele unui mod de viaţă specific oamenilor trăitori în această lume efemeră. Despre Melania Cuc ce se mai poate spune, pentru că de-abia se încheie o competiţie de maxime aprecieri între colegii domniei sale de breaslă şi, iată, apare cu un nou volum! Un scriitor de talia Melaniei Cuc, aflat în viaţă, este greu de analizat, de criticat, atâta timp cât valoarea stă cu tine la masă, privindu-te scrutător în ochi atunci când îţi asumi enorma sarcină de a descifra enigma cuvântului scris, care nu poate fi luat de vânt. Mă gândesc că cel care poate judeca o operă literară la justa ei valoare, este în primul rând cititorul şi nu criticul literar care citeşte printre rânduri. Aşadar, ca cititor, cred cu tărie că Melania Cuc este scriitoarea care dă hrană spiritului, lucru ce îi asigură omului nemurirea, acelui om „ţesut de spirite”. Melania Cuc este valoarea care s-a întors acasă, la Archiud, unde liniştea vieţii rurale îi hrăneşte la rându-i propriul spirit, aşa cum o spune marele Goethe: „Omul poate să se îndrepte oriunde, şi să întreprindă orice ar fi, mereu se va întoarce însă pe drumul pe care natura i l-a hărăzit o dată pentru totdeauna”.