Marcat de evenimente

Olimpiu Nușfelean, prozator, poet, dar și publicist bistrițean, are un parcurs literar crescător începând cu perioada studenției, perioadă în care se formează ca scriitor participând la ședințele cenaclurilor ,, Echinox’’ și ,,Tribuna’’ din Cluj-Napoca pentru ca mai târziu să devină membru al cenaclului ,, Seaculum’’( Dej-Beclean) și al cenaclului ,, George-Coșbuc’’( Bistrița).
Volumul de eseuri să furi raiul cu ajutorul cuvântului, scris intr-un mod plin de originalitate și vivacitate de către Olimpiu Nușfelean, prozatorul prezentându-și propriile crezuri în ceea ce privește rolul scriitorului, dar și al literaturii într-un univers predominat de monden, de subcultură, de preocupări politice derizorii, menite să inducă în eroare și să manipuleze mintea umană, dezvăluie legătura dintre scriitor și societate, respectiv literatură și societate.
Olimpiu Nușfelean, un scriitor, îndrăznesc să spun, marcat de evenimentele din ’89, an pe care, totuși, nu îl consideră un an de cumpănă al literaturii române, ci de reînviere și recâștigare a libertății acesteia, cuvântul, motivul central al volumului să furi raiul cu ajutorul cuvântului fiind refolosit ca libertate de exprimare, atât pe plan cultural, cât și politic și social. Literatura postdecembristă s-a dezvoltat mai greu, fapt datorat situației naționale, dar și a îndoctrinării maselor, ceea ce a dus la o lipsă totală a interesului față de scris.
,, Scrisul a fost întotdeauna – înainte și după ’89, la noi sau aiurea – o profesie liberală. O profesie a proprietății private.’’ Acestea sunt cuvintele autorului, cuvinte care ne dezvăluie problematica volumului să furi raiul cu ajutorul cuvântului, fiind concentrat într-o singură frază în întregul conținut, iar cuvântul este folosit ca ,,armă’’ împotriva propriilor valori, în cele din urmă.
Scriitorul pune preț pe scrisul de calitate și pe cititorii care fac diferența între o valoare literara și o nonvaloare, punându-i de cealaltă parte pe cei pe care îi numește lectori, nedorind să facă o trimitere gratuită la carte.
Autorul cunoaște importanța cititorului, oferindu-i un loc privilegiat în opera sa, şi chiar dacă nu îl poate defini, îl descrie ca find un cititor ideal, pe care nu îl cunoaște, nu știe cum arată, dar care cu siguranță există și este cel care îi citește și îi apreciază volumele.
Importanța literaturii în ziua de azi, în eseurile volumului, este atent studiată și i se acordă un rol deosebit de important lecturii, lecturii încă din copilărie, care este baza formării unui scriitor, respectiv cititor, un scriitor de calitate sau doar un scriitor mediocru care și-a ratat vocația, cum ar susţine eseistul.
Olimpiu Nușfelean scrie într-un stil alert, volumul său are influențe memorialistice, deci și ale experienței autorului: ,, După ce învățasem să citesc trecând de la abecedar la broșuri cu povești, cîteva desigur puține, cu care am fost premiat la sfârșit de an școlar, prima carte, adevărată zic eu rămasă ferm în amintire, cu care m-am întâlnit a fost o culegere din poveștile lui Ion Creangă. Să fi fost prin clasa a doua poate chiar în a treia, nu mai sunt sigur.’’ Volumul fiind scris la persoana 1, fapt ce denotă implicarea afectivă a scriitorului, să furi raiul cu ajutorul cuvântului oglindeşte păreri personale, dar și experiențe de viață ale lui Olimpiu Nușfelean.