Măști

Oamenii  poartă  măști. Peste  tot. În  aer  liber  și  în  spații  închise. În  magazin, pe  stradă, la  piață, la  sapă, la  biserică,  în  autobuz, la  plajă, pe  crestele  munților. Am  văzut  o  băbuță  de  nouăzeci  de  ani  care  purta  mască  și  pe  patul  morții. Am  văzut  un  preot  predicând  cuvântul  Domnului, evident,  cu  mască. Am  văzut  un  moșneag  păscându-și  oile, pe  sub  Ineuț, având  prețiosa  podoabă. Nu  m-aș  mira  să  găsesc  și  vreun  pustnic, prin  Munții  Sihlei, în Athos  sau  în  pustiul Egiptului, tot  cu  mască. Măștile  nu  sunt  lepădate  nici  în  fața  Domnului,  nici  în fața  omului. Se  poartă  măști  chiar  și  acasă, chiar  și  în  dormitor, chiar  și  în  patul  conjugal, chiar  și  la  toaletă  în  ceasul  marii  intimități.

Poartă  măști toți,  și  cei  mici  și cei  mari. Și  președintele  și  șoferul  lui,  și  academicianul  și  analfabetul, și  directorul  și  femeia  de serviciu. Și baba  și  moșul.  Și  dreptul  și  păcătosul, și talentatul și  ratatul. Fericitul  și  deznădăjduitul.Credinciosul  și  ateul. Peste  tot  numai  măști...

Cei  mai  experimentați, de-acum, în purtarea  măștii  sunt  politicienii. În  loc  de trandafiri  sau  săgeți  fiecare  partid  ar trebui  să  aibă  drept  siglă  masca  stilizată. Nu  mă  rușinez  însă  nici  de alegători. Fie  ei  de  dreapta  ori  de  stânga, sau  de  centru  mai de la dreapta  sau  mai  de la  stânga. Chiar  și  cei  ce  nu  vor  să  voteze  sunt  adepții  măștilor. Toți, până  la  unul,  cred  în  mască. În  privința  asta  nu  există  atei  ci  mistici  aflați  pe  diferite  trepte  ale  desăvârșirii.

Unii  poartă  aceeași  mască  de dimineața  până  seara  și  de seara  până  dimineața. Desigur, e deja  o  mască  jegoasă, aproape  vineție, roasă  pe  la  margini, peticită, cu  legătorile  înnodate  de câteva  ori, duhnind  a  hoit.

Alții, în  schimb, sunt  grijulii, au  chiar  mai  multe  măști, seturi  întregi, și  le  schimbă  la  intervalul  prevăzut  de  lege. Ba, chiar  și  mai  des. Și  sunt  foarte  interesați  de calitatea  lor, de anul  fabricației, de firmă, de preț. Unii  le  preferă  pe  cele  autohtone, alții  le   caută  pe  cele  de import. Contează, evident, și  prețul  și  culoarea  și  mireasma. Cele  mai  căutate  sunt  cele  prezentate  de marile  posturi  de televiziune. Micii  și  marii  intreprinzători  au  simțit  pulsul  pieții  și  se dau  la  întrecere  cu  o  producție  cât  mai  variată: măști de  vară, de iarnă, de noapte, de zi. Măști  pentru  bogați, dichisite, fine, cu  degradeuri, cu  sau  fără  dantelă  dar  și  măști  pentru  toate  buzunarele, accesibile, banale – un  fel  de biblioteca  pentru  toți.

S-au  inventat măști  pentru  toate  mădularele  trupului. Pentru  față, pentru  dos, pentru  burtă, pentru  fese, pentru  sâni, pentru  bicepși, tricepși,șamd,...  și  numai aghiuță, inventivul,  mai știe  pentru  care  alte  mădulare .

Sunt  chiar  și seturi  complete  de măști. Filozofice  sau  mistice. Transparente  și  scumpe, definitive. Tot  corpul e  învelit. Și  sufletul  și  duhul. Un  fel  de costum  al  împăratului. Văzut  numai  de cei  aleși.

Azi, dacă  cineva  nu are  mască  e  socotit  nebun, iresponsabil, fanatic, fundamentalist, dăunător  societății, pericol  public. E  de-ajuns  sa-ți uița  masca  o  dată  acasă  sau  în  buzunar. Sau  să  o  porți  mai  pe  sub  nas, de  fațadă. O  să-ți  dai  seama  că  ai uita-o  după  felul  în  care  te privesc  ceilalți, după  felul  în  care  păstrează  distanța  sau  după  felul  în  care  nu  te mai  recunosc. Iar dacă  nici  așa  nu  vei  realiza  că  n-ai  ceea  ce trebuie să  ai, o  să  pricepi  când  vei  vedea  un Logan  cu  girofaruri  sclipitoare  și  sirene  încântătoare.

Ieri  am  văzut  pe  cineva  care   purta  o  mască  minunată  chiar  și  în  ceasul  rugăciunii.  Iar  azi  pe cineva  chiar  în  clipa  unui  răsărit  de  soare...