Melania Cuc: Un an pleacă, altul vine

Anul 2025 nu a fost un an al marilor-speranțe preschimbate în fapte, ci un timp al rezistenței noastre în fața zvonurilor, a manipulării de tot felul. L-am trecut, cu sentimentul că lumea trebuie să meargă înainte nu doar din inerție ci din convingerea că trebuie să ne facem cu toții datoria. Pentru români, ca pentru milioane de alți oameni de pe planetă, 2025 a fost anul în care siguranța personală, prosperitatea și încrederea s-au dovedit a fi din ce în ce mai fragile.

Tocmai ce ieșisem din epoca marilor pandemii, cel puțin ca urgență sanitară; COVID-ul nu mai dicta regulile din viața publică, dar pandemia, carantina, ne-au lăsat cu răni care  nu s-au vindecat încă. Neîncredere și distanța care s–au instalat  psihic și fizic între oameni, sistemele de Sănătate erodate și suprasolicitate,  și nerăbdarea, frica, ne-au făcut să fim mai irascibili, insensibili la problemele semenilor.

La nivel global, războaiele moderne au fost zgomotul de fond al lumii noastre civilizate. Ne-am obișnuit rapid cu știrile de front, cu conflictele armate moderne și aduse tot mai apropiate de  noi, nu ne mai șochează exploziile, numărul morților despre care aflăm de pe tot felul de ecrane. Pentru Europa și pentru România- aflată într-o zonă atât de sensibilă geografic fiind, acest context neașteptat a adus starea de panică care, mie îmi amintește de  vremea ,,războiului-rece,,. Cheltuielile militare  au crescut rapid,  au dat peste cap economia care și așa era destul de slăbită.

În plan intern, Statul a cheltuit mult mai mult decât în alți ani, bugetele au crescut vertiginos în timp ce viața de zi cu zi a cetățeanului de rând a devenit mult mai scumpă. Prețurile la raft au escaladat, facturile sunt greu de achitat, cei care au  rate la bănci muncesc mult mai mult decât în anii precedenți pentru a le putea achita la timp. S-a adâncit și ruptura socială, relațiile între generații se destramă, ritmul între cei care se adaptează rapid la lumea-nouă și cei care rămân cu un pas în urmă, ritmul vieții și al educației ne diferențiază. Clasa de mijloc, cândva forma de stabilitate a societății noastre, este tot mai încercată de taxe și multe probleme cotidiene. Visul unei vieți mai bune pentru copiii majorității adulților de astăzi, pare a fi o fata-morgana. Și totuși, societatea românească merge înainte așa cum a făcut mereu în Istorie. ,,Trecem noi și peste asta!,,- spunea tata, când comunismul a ajuns în sat, ne-a luat pământul, vitele de povară …

În toiul Sfintelor Sărbători ne gândim adesea că … ar trebui să ne amintim și de cei  morți sub file de Istorie, să fim mai buni și mai darnici cu cei necăjiți. Dar ce înseamnă, concret, asta? Nu este doar o temă religioasă și nici un exercițiu filosofic. Este o viața trăită fără să ne facem necazuri unii altora. A fi un om mai bun înseamnă să nu-l umilești pe  cel care caută fărâma de pâine în tomberoanele comunitare,  să nu fii indiferent la cel care are nevoie de o vorbă-bună. Înseamnă să accepți că libertatea fără responsabilitate se poate transforma rapid în haos.

 Lumea-i ca apa curgătoare. Un an pleacă, altul vine!

 Unii dintre noi credem că asistăm la o resetare extraordinară a Lumii. Eu cred că este doar o reașezare  a lucrurilor și, ca orice schimbarea, și cea de azi e tare, tare dureroasă. Tehnologia avansează rapid, inteligența artificială ia decizii în locul Omului.  Un pas greșit, și el, Omul riscă să devină spectator al propriei vieți.

Geopolitic, România este ancorată în Uniunea Europeană și în parteneriatul strategic cu Statele Unite. Relația cu UE este, ( sau ar trebui să fie) pragmatică, favorabilă. Ni se spune că România a primit  prin programe UE,  mult mai mult decât a contribuit financiar, că fondurile europene au susținut infrastructura, agricultura, dezvoltarea regională și accesul la piața comună. Cum nimic nu este gratis pe lumea aceasta, ni se și impun, la schimb, Reguli. Sună  bine toate acestea: Stat de drept. Transparență!  De ce unii avem impresia că Uniunea Europeană ne-a sărăcit în timp ce alții, susținem că UE a scos la iveală doar slăbiciunile  noastre, ca nație, ca țară?

Parteneriatul cu SUA este o garanție de siguranță într-o regiune instabilă.  Rusia? Până și AI  se documentază după după datele care abundă, și ne spune că : ,, Rusia nu mai este un partener economic relevant pentru România.,,. Nu voi zice: De ce?

Aici, la răscruce de vânturi și drumuri-istorice, România va ciocni cupa cu șampania Anului care vine. Anul 2026 va aduce foarte multe probleme, ce se cer rezolvate pragmatic dar și cu iubire de neam, de om, de glie.

 La mulți ani, România!