IN MEMORIAM CARDINALUL ALEXANDRU TODEA

Cardinalul Alexandru Todea a văzut lumina zilei în satul Teleac, judeţul Mureş la 5 iunie 1912. Era al unsprezecelea din cei 16 copii ai familiei Gheorghe şi Maria Todea. Tatăl se trăgea dintr-o familie de ţărani originari din Munţii Apuseni, iar mama venea dintr-un sat vecin cu Teleacul şi avea un frate învăţător şi preot greco-catolic.
Clasele primare le-a urmat în satul natal şi în Căcuciu, satul natal al mamei sale, între anii 1919-1924. În acelaşi an, la insistenţele învăţătorului, părinţii l-au înscris la gimnaziu în Reghin, unde a urmat primele patru clase gimnaziale. La terminarea lor s-a înscris la Şcoala Superioară de Comerţ din Tg. Mureş. Când însă la câteva zile de la începerea cursurilor, a aflat că această şcoală îi bara calea spre preoţie, s-a întors acasă. În anul următor a dat examen de admitere la liceul greco-catolic ,,Sfântul Vasile cel Mare’’ din Blaj unde, din cauza unei reforme în sistemul de învăţământ, a fost primit doar în clasa a patra gimnazială. Cu seriozitatea comportamentului, cu o mare putere de muncă şi o înclinare adusă din familie pentru ordine şi disciplină, a reuşit să fie de la început între cei mai buni. Din anul şcolar următor, a fost primit să locuiască la ,,Casa Domnului” unde a învăţat să admire preoţia celibatară. Articolele publicate în timpul anilor de şcoală şi de studiu în ,,Unirea poporului” stau mărturie idealurilor sale religioase şi naţionale.
În anul 1933 şi-a dat bacalaureatul şi a fost primit la Seminarul Teologic greco-catolic din Blaj. În anul şcolar următor, Mitropolitul Blajului, Vasile Suciu, l-a trimis la studii la Universitatea Pontificală Urbaniana de la Roma. Formaţia câştigată la Colegiul de Propaganda Fide, unde cu multe generaţii în urmă şi-au dobândit formaţia şi corifeii Şcolii Ardelene, Petru Maior şi Gheorghe Şincai, rezultă din toate mărturiile, hotărâtoare pentru tot parcursul său ulterior, uman, sacerdotal şi arhieresc.
A fost hirotonit diacon la 11 decembrie 1938 de către primul cardinal român de mai târziu, episcopul de atunci al Diecezei de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, şi el fost alumn al Colegiului de Propaganda Fide. În 1939, la 25 martie, de sărbătoarea Buneivestiri, a fost hirotonit preot celibatar în capela Colegiului Pio Romeno.
La 24 mai 1940 şi-a susţinut lucrarea de doctorat ,,De Doctrina Millenaria, Tractatus exegetico – dogmaticus”, cu evaluarea ,,Summa cum laude”. A sosit la Blaj după absenţa neîntreruptă a celor 6 ani de studiu, în 11 iunie al aceluiaşi an.
Prima sa încredinţare a fost cea de secretar mitropolitan şi notar consistorial, în acelaşi timp numit profesor de limba italiană la Şcoala Normală de învăţători din Blaj, profesor de religie la Liceul greco-catolic Sf. Vasile cel Mare.
Din toamna anului 1945 a fost numit paroh al parohiei Reghin I şi protopop al Reghinului. La începutul activităţii sale pastorale a reluat o hotărâre încă din anii formării la Roma, şi pe care o regăsim apoi şi peste aproape cincizeci de ani, motto al cardinalatului său: ,,Iar eu bucuros voi cheltui totul şi mă voi cheltui şi pe mine pentru sufletele voastre” 2 Cor 12 , 15 .
Preocuparea tânărului protopop era focalizată pe întărirea moral – spirituală a preoţilor şi credincioşilor încredinţaţi lui, dorind să-i pregătească pentru înfruntarea zbuciumului comunist – ateu care se anunţă cu tot mai conturată claritate. Activitatea susţinută spre aducerea unor preoţi tineri în parohiile vacante, construirea de noi biserici, preocuparea cu tineretul, predicile neînfricate, i-au adus primele detenţii, care de fiecare dată erau mai lungi.
În cadrul activităţilor de intimidare care pregăteau decretul de desfiinţare a Bisericii Greco-Catolice a fost arestat, dar a reuşit să fugă şi să rămână nedescoperit timp de doi ani şi trei luni. Astfel a putut fi consacrat episcop la 19 Noiembrie 1950, în baptisteriul catedralei romano-catolice Sf. Iosif din Bucureşti. Până la descoperirea şi arestarea sa, a restabilit legătura cu preoţii rămaşi fideli Bisericii lor, reorganizând în limitele posibile activitatea în condiţii de clandestinitate .
După descoperirea sa a fost anchetat timp de 13 luni la Ministerul de Interne, fiind apoi condamnat în 15 februarie 1952 la muncă silnică pe viaţă pentru crimă de înaltă trădare. Au urmat închisorile cu regim deosebit de dur de la Sighet, Râmnicu Sărat, Piteşti, Dej şi Gherla. Amnistia generală acordată deţinuţilor politici şi de conştiinţă, i-a adus eliberarea din închisoare la 4 august 1964 .
A urmat ceea ce numea a doua fază a persecuţiei: libertate personală sub strânsă supraveghere. Primul său memoriu adresat conducerii de stat în favoarea libertăţii Bisericii Greco-Catolice datează din 1 octombrie al aceluiaşi an 1964. Acestuia i-au urmat în decursul anilor mereu altele, în număr de peste treizeci. Ele sunt o fidelă oglindă a viziunii istorice a episcopului greco-catolic Alexandru Todea a frământărilor sale şi a unei deschideri onorante, dar exigente, fată de stat.
După 31 decembrie 1989, când existenţa Bisericii Greco-Catolice române a fost din nou recunoscută oficial, grija Mitropolitului Alexandru Todea s-a îndreptat spre formarea clerului tânăr şi redobândirea drepturilor de care statul comunist ateu privase Biserica Greco-Catolică din 1948 .
În mijlocul vacarmului general, Dumnezeu i-a dăruit o cale mai grea, dar din punct de vedere creştin, sublimă: crucea. Din 22 aprilie 1992 viaţa Cardinalului Alexandru Todea s-a focalizat prin infarctul cerebral care l-a atins, în suferinţă şi rugăciune. Scaunul cu rotile, şi în decursul anilor în tot mai mare măsură patul, l-a asemănat tot mai mult cu Isus pironit pe cruce, iar zâmbetul cald şi rugăciunile rostite cu cei care-l vizitau, vorbeau despre iubirea lui Dumnezeu .
Era Cardinal al Bisericii Catolice din 28 iunie 1991, fiind chemat la această înaltă demnitate bisericească şi totodată misiune ,,până la vărsarea sângelui” (simbolizată de hainele roşii), de apropiat colaborator al Papei. Motto-ul de sub blazonul de cardinal şi l-a ales acelaşi, ca la începutul activităţii sale pastorale de protopop al Reghinului: ,,Iar eu bucuros voi cheltui totul şi mă voi cheltui şi pe mine, pentru sufletele voastre“ (2 Cor 12,15) .
Din decembrie 1992 Academia Română l-a primit în rândurile sale, în calitate de membru de onoare.
Dumnezeu l-a trecut în împărăţia răsplăţii veşnice la 22 mai 2002 după ce la 8 mai 1999 mai trăise bucuria reîntâlnirii cu Papa Ioan Paul al II lea cu ocazia vizitei sale la Bucureşti, şi i-a putut primi în modesta sa casă de pe str. Apalinei 34 din Reghin, pe Mihai I, fostul suveran al României, pe preşedintele Emil Constantinescu care i-a adus decoraţia Steaua României cu însemn de Mare Cruce, şi pe Preafericitul Tectist .
S-a luptat lupta cea bună, a săvârşit călătoria, a păzit credinţa. Domnul, El, Dreptul Judecător, i-a pregătit cununa dreptăţii, pentru că a iubit arătarea Lui. ( 2 Tim 4,7-8 ) .
Odihneşte-te în pace, în Catedrala Blajului alături de Episcopul întemeietor Inochentie Micu! Străjuiţi de voi nu ne vom teme: cu noi este Dumnezeu !
Luni 4 iunie 2012, a doua zi de Rusali în biserica protopopială Greco-Catolică ,,Bunavestire” din str. Gării, nr. 13 după Sfânta Liturghie de la ora 10 se va oficia un parastas în memoria Cardinalului Alexandru Todea. La data de 22 mai s-au împlinit 10 ani de la moartea Cardinalului, iar în 5 iunie se vor împlini 100 de ani de la naşterea sa. Tot cu această ocazie va avea loc lansarea cărţii ,,Latinitate” 100 poezii, scrisă de Liviu Simion Pop în memoria Cardinalului. La aceste evenimente va fi prezent în mijlocul credincioşilor părintele Cristian Langa profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj-Napoca şi sunt aşteptaţi toţi bistriţenii.

Preot Ioan Vasile FRIŞAN
Protopop al protopopiatului greco-catolic Bistriţa