Menuț Maximinian, cronicarul literar

            Menuț Maximinian a înțeles de mult timp că interfața dintre autor și cititor este recenzentul sau cronicarul și că arta înseamnă dialog, că ea, arta, este cea care seduce și farmecă omul întru împlinirea sa spirituală.

            Cea mai recentă carte a sa se intitulează Lecturi – O perspectivă subiectivă (Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2024, 256 pp.) și adună cronicile apărute în perioada 2021-2023, din revistele: Caiete Silvane, Mișcarea Literară, Neuma, Tribuna, Apostrof, Nord Literar, Răsunetul Cultural ș. a. El și-a structurat acest volum în șase secțiuni: Sensuri/Contrasensuri, Literatura dincolo de ecuații, Împotriva uitării, Lumea la microscop, Strigătul poetului și Răzlețe.

            Poarta cărții se deschide cu un articol omagial dedicat lui Andrei Pleșu cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani, unde comentează câteva lucrări ale ilustrului filozof: Despre destin, Ochiul și lucrurile și Capodopere în dialog, în care Andrei Pleșu pledează pentru nevoia de modele, apropiindu-și cititorii prin „puterea cuvântului”. Într-o altă cronică, comentează volumul Muzica gândirii, o antologie editată de Cătălin Cioabă și Grigore Vida, care înserează câteva texte dedicate filozofului Gabriel Liiceanu, cu ocazia trecerii sale în cel de-al 80-lea an de viață, semnate de: Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Cătălin Cioabă, Mircea Flonta, Ioana Pârvulescu, Smaranda Vultur, Therry Wolton, Melania Cincea, Ioan Stanomir, Radu Paraschivescu și alții. M. M. scoate în evidență faptul că prietenii lui Liiceanu au comentat răspunsurile acestuia la întrebările pe care și le-a pus în căutările sale de-a lungul timpului: Au oamenii nevoie de libertate?, Există o enigmă a răului?, Avem oare toți un destin?, Cine sunt eu?, Cum pătrunde spiritul în lume?. Despre scriitoarea Ana Blandiana, M. M. scrie în articolul Povestea unui om cu suflet de delfin, unde povestește despre vizita Domniei Sale la Bistrița cu ocazia susținerii conferinței Poate poezia salva lumea? și, în special, despre Cartea cu delfini, semnată de Serenela Ghițeanu, în care asistăm la un dialog fertil, din timpul pandemiei, dintre ea și Ana Blandiana, cea „hărăzită de Dumnezeu cu mulți talanți”, răspunsurile fiind „adevărate poeme în proză” în care și-a revărsat „întregul conținut sufletesc pe hârtie”, golindu-se „de tot și definitiv”. Când scrie despre volumul lui Andrei Oișteanu, lăudat de Mircea Cărtărescu pentru curiozitatea sa, Moravuri și năravuri – eseuri de istorie a mentalităților, amintește despre capitolul Suntem ceea ce purtăm. Schimbarea la haine a României, și face trimitere la o scriere a lui Alecu Russo, unde acesta notează: „straiul face omul”, explicat astfel: „straiul turcesc, moale și larg, ar fi încurajat servilismul, corupția și plecăciunea”, iar „hainele nemțești ar fi impus mai multă demnitate și verticalitate fizică și morală”, opinie împărtășită și de Mircea Eliade, când, întors din India, „face elogiul hainelor orientale, largi și moi, dar tocmai din perspectiva unei vieți sedentare, împotrivindu-se celor care consideră hainele europene ca fiind confortabile”. Cartea medicului cardiolog Laura Poantă, Omniscop, este comentată în textul Oglinzi de întâlnire cu sensurile vieții; M. M. subliniază că volumul acesta „aduce teme actuale despre deculturalizarea societății prin folosirea facebook-ului cu emoticoanele și abrevierile cărora li s-a pierdut originea” sau despre eseurile dedicate perioadei Covid-19, despre relația om-animal de companie; tot aici, Laura Poantă „scrie despre marile  întrebări ale lumii, despre legendele, miturile, zeii și religiile care au apărut odată cu cuvintele și vor dispărea, probabil, doar dacă oamenii vor amuți”, dar și despre rolul important pe care literatura trebuie să-l aibă în școală etc.

În partea a 2-a, Irinei Petraș îi este recenzat volumul Efectul de crepuscul, „ce conține eseuri și divagări”, după cum notează și autoarea pe copertă, ține să precizeze M. M. Temele obsesive ale Irinei Petraș: Transilvania, românitatea și limba română, moartea, visul, locuirea, relația ficțiune-realitate, imaginația și gândul…, se regăsesc în mai toate cărțile sale, dar, de data aceasta, autorul îi remarcă „structurile semantice […], pornind de la rădăcini, de la istoria în care de multe ori am stat cuminți, lăsând loc invaziilor dinspre toate punctele cardinale, uitând să stăm drepți în fața lumii, la modul în care știm să ne respectăm limba și cultura sedimentată în sute de ani…”. Antologiile, „serioase și sobre”, făcute cu mult gust de președinta Filialei Cluj a U. S. R., sunt unice în peisajul literar românesc. Despre cea de-a 9-a a FestLit Cluj, din 2022, vorbește în continuare și M. M., cea având ca temă Petrecere cu stil, scriind: „Cartea aceasta vine să ne amintească despre bogăția poveștilor pe care le au legate de bucate transilvănenii, despre delicatesele așezate în farfurie și despre poveștile acestora, moștenite de la bunici”; numărul celor cuprinși este prea mare pentru a-i aminti aici, deși M. M. citează câțiva dintre ei. Un spațiu mai mare acordă celeilalte antologii alcătuită de Irina Petraș: Lumea din cuvinte. Realitate și ficțiune, din care sunt citate câteva opinii exprimate de cei cuprinși în ea. O altă carte recenzată este Deschideri de Petru Poantă, ce cuprinde „interviuri și memorii, un fel de autobiografie indirectă, pentru a da iluzia unei prezențe (..) la zece ani de absență”, după cum notează Irina Petraș și Laura Poantă, soția și fiica regretatului critic clujean, care, de-a lungul vieții, a promovat permanent valoarea literară. Cine vrea să cunoască mai bine viața și gândurile sale, profunde, despre „lumea fascinantă a literaturii și culturii”, despre „întoarcerea continuă la lectură”, inclusiv la „cărțile fundamentale ale literaturii universale”, sau despre fenomenele literare contemporane acestui important intelectual al Clujului, trebuie, neapărat, să citească și cartea aceasta este îndemnul lui M. M. Cronica intitulată O bogăție lexicală frapantă se referă la ceea ce scrie criticul literar Mihai Zamfir despre poetul George Coșbuc în Scurtă istorie – panorama alternativă a literaturii române, unde apreciază „imensa cultură a lui Coșbuc”, acesta fiind „cel dintâi scriitor care înainte de Macedonski aducea o replică verosimilă poeziei eminesciene”, adăugând că „a fost un om foarte citit, traducând enorm, de la Odiseea, Eneida, literatură sanscrită, marii clasici germani până la Divina Comedie a lui Dante”, pe care a studiat-o 15 ani. Mihai Zamfir are o viziune proprie – zice M. M. – despre lirica erotică sau pastelurile bardului de la Hordou.

Partea a 3-a începe cu textul Jurnalul de călătorie. După ce face o incursiune stufoasă cu privire la diaristica românească, începând cu Însemnare a călătoriei mele a lui Dinicu Golescu și continuând cu scrierile de gen ale lui Asachi, Alecsandri, Kogălniceanu, Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, Vlahuță, Iorga, Sadoveanu, Camil Petrescu, M. Eliade, Z. Stancu, Petru Dumitriu, Geo Bogza, Demostene Botez, Cezar Petrescu, Călinescu, M. M. prezintă două cărți de același fel scrise de A. E. Baconsky, scriitorul trecut la cele veșnice, împreună cu soția sa, la cutremurul din 4 martie 1977; este vorba despre Remember jurnal de călătorie și Fals jurnal de călătorie, ambele apărute în 1968. În primul volum, descrie călătoria, făcută cu trenul sau vaporul, ce pornește din Sofia și ajunge până în Moscova (aici, printre altele, vizitează Casa Muzeu Dostoievski, mormântul lui Esenin etc.), Leningrad, Batu și Siberia. În cea de-a 2-a carte, Baconsky, scrie M. M., ne duce la Viena, Graz, Salsburg, Paris, Milano, Florența, Roma, Veneția sau vede Elveția „din tren”. În calitate de diarist este prezentat și scriitorul Marius Chivu cu trei dintre cărțile sale în cronica de întâmpinare Călătorind în jurul lumii cub semnul lui trei: Trei săptămâni în Himalaya, Trei săptămâni în Anzi și Trei săptămâni în Atlas.

Secțiunea a 4-a începe cu o cronică dedicată romanului de 577 de pagini Marea carte a uitării al lui Gabriel Chifu, intitulată Măștile societății antedecembriste; aici, M. M. punctează: „Întinzându-se între anii 1961 -2004, romanul este ca un jurnal fidel ce aduce în viața noastră, pe luni și pe ani, viața a trei familii și a 12 personaje”, „din care noi, toți, avem de învățat din lecțiile istoriei”, chiar dacă protagoniștii sfârșesc în uitare. Trei lucruri poartă numele textului dedicat altor trei cărți ale scriitorului Mircea Cărtărescu: Nostalgia, Știutorii („cu trei proze din cele 40 așezate în Orbitorul”: Badislavi, Circul și Nunta) și Theodoros; firește, din primul volum comentează prozele Nostalgia cu Mendebilul și Gemenii, apoi REM, Arhitectul și Ruletistul. Mult mai comentat este romanul Theodoros, „care în traducere înseamnă Darul lui Dumnezeu”; acesta adună în jurul său „o lume cu frumuseți ale limbii, basme românești, cărți populare, bestiarii, opera unor enciclopediști antici ca Herodot sau Plinius, cărțile sfinte ca Biblia și Kebra Nagast”. Directorului revistei Neuma și al editurii cu același nume, Andrea H. Hedeș, îi comentează trei cărți în cronica Dansând pe mare: Cei care dansează, un volum de eseuri, „scrise cu nerv, cu o implicare emoțională și intelectuală bine stăpânită” zice M. M., citându-l pe Adrian Alui Gheorghe, romanele O întâlnire pe strada Hazard, în care „personajul feminin se confruntă repetat cu o regenerare a timpului”, și Marea e frumoasă ca tine ce „ne poartă pe alte tărâmuri, de această dată europene și asiatice”, o poveste de dragoste (…) ce are în centru credința, (…) demonstrând că dragostea este cea care învinge, dând viață și sens lumii”. Mult premiatului profesor universitar și critic literar Răzvan Voncu îi recenzează cartea de proză Stele pitice, care cuprinde opt ficțiuni, cu „o lume pestriță” ce redă „fidel societatea plină de fisuri în care trăim”, cu deosebire „găștile literare din jurul revistelor”, accederea unora „ce se visează scriitori în funcții datorită partidelor”, precum și invadarea imposturii, când „anormalul devine normal, în timp ce valorile sunt puse la colț”.

Poeților le este dedicată secțiunea a 5-a, Strigătul poetului. Mi se pare firesc că M. M. începe cu Introducere în poezie a poetului Ion Mureșan, care are ca motto aserțiunea: „Am avut o nevastă care m-a părăsit din cauză că scriu poezii” și îngână: „Eu știu să mă prefac că sunt fericit”. Cartea aceasta – scrie M. M. – „oglindește stări ale sufletului poetului” cu două capete, „dar și ale lumii în care trăiește”. Poemele sale sunt „adevărate declarații de dragoste pentru lirica românească”, încheie M. M. Un alt poet recenzat aici este Nicolae Avram, cu volumul Marea din spatele caselor de piatră cu acoperișul roșu, despre care afirmă: „Poezia lui Nicolae Avram este născută din suferință”, aici, „ne întâlnim cu psalmi ai suferinței, ai strigătului poetului, psalmi construiți după alte structuri decât acelea ale bisericii, după ale omului ce își recunoaște păcatul, dar este conștient și de talantul de a lucra cu cuvântul”.

În ultima secțiune, Răzlețe, sunt așezate răspunsurile lui M. M. la anchete pe teme diverse, făcute de revistele: România literară, Apostrof, Neuma, Caiete Silvane.

Trebuie să mai spunem că M. M. recenzează aici și antologii sau cărți semnate de: Alexandru Petria, George Vulturescu, rebrenologul Iacob Naroș, Vasile V. Filip, Adrian Popescu, Sorin Preda (nepotul de frate al lui Marin Preda), Simona-Grazia Dima, Carmen Ardelean, Robert Șerban (în dialog cu Dorin Tudoran), Episcopul Macarie, Cleopatra Lorințiu, Sergiu Radu Ruba, Horațiu Mălăele, Carmen Firan, Viorel Mureșan, Eugen Barz, Mihaela Vechiu, Liviu Ioan Stoiciu, Alexandru Vakulovski, Cassian Maria Spiridon, Marin Mălaicu-Hondrari, Olimpiu Nușfelean, Ioan Cioba și alții.

            Cronicile lui M. M. stârnesc curiozitatea cititorului, îl ispitesc și-l invită la lectură imediată.

                                                                                               Icu Crăciun