Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj

Menuț Maximinian: Generația în blugi

Pentru orice scriitor, momentul când şi-a văzut pentru prima oară numele tipărit într-o publicaţie este unul de neuitat.

 Ce amintiri aveţi despre momentul când v-aţi văzut, pentru prima oară, numele tipărit într-o publicaţie?

 Anchetă realizată de Ilie Rad

De obicei, nu răspund la anchetele din Răsunetul cultural, dau întâietate scriitorilor din ţară pentru a veni în faţa cititorilor. De această dată, fiind vorba despre debutul în presă şi fiind oficial pe cartea de muncă ziarist de mai bine de 20 de ani, voi scrie şi eu câteva rânduri despre începuturi.

Ele sunt precedate de prezenţa ziarului judeţean în casa noastră de când mă ştiu, crescând astfel cu ştirile aduse de poştaş în fiecare zi, în jurul amiezii, la poarta noastră. Pe
atunci nu erau atâtea platforme online, veştile veneau doar prin intermediul presei scrise şi a televiziunii. Cum la Televiziunea Naţională se vorbea foarte puţin despre Bistriţa-Năsăud, singura sursă de informare era ziarul Ecoul, iar mai apoi Răsunetul.
După Revoluţie, au apărut în peisajul mass-media o serie de ziare, radiouri şi televiziuni, cu amprentă locală, însă multe dintre ele, aşa cum au venit în viaţa noastră, au dispărut pentru că nu este uşor să ţii pe piaţă o instituţie media. În momentul de faţă, ziarul Răsunetul a rămas singurul cotidian tipărit din Bistriţa-Năsăud care s-a adaptat vremurilor, fiind şi platformele online.
Debutul meu a fost în acest cotidian, în perioada gimnaziului, când am trimis o scrisoare redacţiei în care vorbeam despre satul meu, Dumbrăviţa. Mare mi-a fost bucuria să văd, la câteva zile distanţă, o pagină semnată de mine. M-am lăudat la toţi cunoscuţii şi a fost începutul unei colaborări constante care s-a fructificat în perioada liceului cu rubrica „Generaţia în blugi” care, încet, m-a condus în colectivul redacţional în care mă regăsesc şi astăzi. Tot aici a fost şi debutul literar într-un cotidian, iar în revistele culturale, prima dată, am apărut în Mişcarea literară, Steaua şi Tribuna. A fost cam în aceeaşi perioadă şi, bineînţeles, că bucuria a fost imensă.
Fiecare dintre noi are un început pe care trebuie mai apoi să-l continuăm, să facem din numele ce apare pentru prima dată într-o revistă un nume constant în presa vremii, să fim sârguincioşi şi să ne conturăm un proiect în acest sens. Din păcate, mulţi scriitori talentaţi au rămas sub semnul debutului. Dacă nu eşti consecvent cu tine însuţi, să menţii o legătură permanentă cu cititorii, dacă ceea ce scrii rămâne în nişte caiete şi nu este publicat nici în ziare, nici în cărţi, se aşterne praful, iar numele tău este dat uitării.

 

Comentarii

23/04/23 15:16
Vizitator

"Te salut, generație în blugi!" aduce aminte de fenomenul numit Cenaclul Flacăra, care s-a derulat în România anilor '80, sub conducerea lui Adrian Păunescu. Mai exact, spectacolele Cenaclului Flacăra s-au desfasurat intre17 septembrie 1973 și 15 iunie 1985, cu salile si stadioanele pline până la refuz.
In ancheta realizată de Ilie Rad , fiind vorba despre debut , trebuie spus că pe scena Cenaclului Flacăra s-au lansat o serie de cantautori, unii dintre ei nume de vârf ale muzicii folk, rock și din alte genuri, precum ca: Tudor Gheorghe, Mircea Vintilă, Vali Sterian, Dan Andrei Aldea, Vasile Şeicaru, Ducu Bertzi, Tatiana Stepa, Dumitru Fărcaşu, Marcela Saftiuc, Anda Călugăreanu, Dorin Liviu Zaharia, Mircea Florian, Ion Zubaşcu, Valeriu Penişoară, Maria Nagy, Gheorghe Gheorghiu, Maria Dragomiroiu, Emilian Onciu, Octavian Bud, Nica Zaharia, Ioan Gyuri Pascu, Angelica Stoican, Mădălina Manole, etc.
De aceea,cel mai potrivit comentariu este creatia muzicală intitulată "Te salut, generație-n blugi!", interpretetă de Mădălina Amon pe versuri de Adrian Păunescu:
Refren:
Dacă sufletul tău înţelege
De la rock pân’ la imnuri şi rugi
Te salut, tineret în adidaşi
Te salut, generaţie-n blugi

1. Există nişte oameni pe care îi iubesc
Au vârsta conştiinţei şi-a apartenenţei mele
Se învârtesc în jurul a douăzeci de ani
Se dau crocanţi şi şmecheri şi vor să fie stele
Sunt uneori teribili şi alteori vulgari
Părinţii spun adesea că nu mai ştiu să-i crească
Dar ţineţi bine minte, voi, cei scârbiţi de ei
Că ei sunt la nevoie armata românească
Refren: (acelasi)

2. Există nişte tineri marcaţi de folk şi rock
Ce au nevoie-n ţară de spirit şi de toate
Şi dacă nu am face cultura pentru ei
Ei şi-ar lua-o în taină de prin străinătate
Şi noi am fost excentrici şi noi am fost huliţi
Nici noi n-am mers la baluri să bâiguim tangoul
De ce să trecem astăzi drept nişte încuiaţi
Pe care îi acreşte şi-i enervează noul
Refren: (acelasi)

3. Există nişte tineri care muncesc cumplit
Mai hăhăiesc aiurea, mai râd dintr-o prostie
Dar dacă ai nevoie de ei, să crezi în ei
Aceştia-ţi sunt oştenii de astăzi, Românie
Există nişte tineri cu tenişi şi cu blugi
Să nu-i privim cu ură şi cu dispreţul rece
Că torţa-ncepe, iată, să ardă-n mâna lor
Şi ei plătesc decontul mileniului ce trece
(Refren: (acelasi)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5