Ministrul delegat Doina Pană: Trebuie să trecem de la cultura conflictului la cultura dialogului

Adriana Doina Pană, ministrul delegat pentru Dialog Social, a organizat Conferinţa „Dialogul Social Tripartit – prezent şi perspective”, eveniment girat de prezenţa premierului Victor Ponta.

La conferință au fost prezenți  ministrul Muncii - Mariana Câmpeanu, ministrul Mediului - Rovana Plumb, ministrul delegat pentru IMM-uri  - Maria Grapini, ministrul Finanțelor  - Daniel Chițoiu, ministrul Sănătăţii - Eugen Nicolăescu, liderii principalelor confederații sindicale și ai patronatelor din România, reprezentanți ai prefecturilor.

Ministrul delegat Doina Pană a deschis lucrările conferinţei prin prezentarea “Anuarului Dialogului Social Tripartit din România”, lucrare care radiografiază dialogului social tripartit la nivel teritorial şi central, pe baza datelor colectate de la nivelul prefecturilor şi ministerelor.

Pe agenda evenimentului a figurat  şi un atelier de lucru cu secretariatele tehnice ale comisiilor de dialog social de la nivelul ministerelor şi prefecturilor, pe tema îmbunătăţirii procedurilor.

Iată discursul susţinut de ministrul delegat Doina Pană: 

„Începând din luna ianuarie a anului 2013, în calitate de ministru delegat pentru dialog social, am  demarat un amplu proces de întâlniri cu reprezentanţii partenerilor sociali de la nivel naţional, până la nivel de companie, precum şi cu autorităţile publice centrale şi locale. Pe lângă aceste întâlniri, participarea mea ca factor activ în dezamorsarea unor conflicte locale sau sectoriale  mi-a dat prilejul să constat abordări diferite cu privire la dialogul social, de la atitudini participative şi chiar constructive până la atitudini necooperante, strict revendicative.

Am constatat ca abordarea conflictuală este mult prea prezentă în societatea românească şi cred că este timpul să facem mai mult pentru construirea unei adevărate culturi a dialogului social. Pentru o diagnoză completă, am considerat  necesară mai întâi o evaluare a modului în care s-a desfăşurat dialogul social tripartit în cadrul comisiilor de dialog social, atât la nivel central, cât şi la nivel local, pe parcursul anului 2013.

Aşa s-a cristalizat ideea editarii Anuarului dialogului social tripartit din Romania, prin care nu ne-am propus să stabilim ierarhii, ci mai degrabă o oglindă a stadiului dialogului social tripartit instituţionalizat în România. Am considerat utilă punerea la dispoziţia tuturor celor implicați, prin intermediul ei, şi a unor informaţii cu privire la abordarea dialogului social tripartit în viziunea Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a Uniunii Europene, a majorităţii ţărilor europene, precum şi conţinutul principalelor reglementări din domeniul dialogului social.

Este o bază de plecare pentru o dezbatere între toţi actorii implicaţi, referitor la stadiul şi perspectivele dialogului social tripartit în România. Din punctul meu de vedere, pe lângă concluziile enunţate la început, aş mai adaugă câteva.

Am constatat în repetate rânduri că ajungerea la conflicte deschise este determinată de lipsa de comunicare a părţilor sau de comunicarea precară între ele. Să încerci să dezamorsezi stări conflictuale manifeste este absolut necesar, dar este o atitudine reactivă. Ne propunem o atitudine pro-activă care să însemne nu numai intervenţia timpurie în dezamorsarea unor stări cu potenţial conflictual, ci, mai ales, o contribuţie la schimbarea mentalităţilor partenerilor sociali.

Cred  că principalul obstacol în calea oricărui dialog, fie el civic sau social, derivă din atitudinea participanţilor la acel dialog. Iar atitudinea derivă din cultura dialogului social.

În esenţă, dialogul social, în toate formele sale de manifestare, este un instrument. Scopul folosirii acestui instrument este acela al ajungerii la armonizarea poziţiilor partenerilor sociali plecând de la înţelegerea cât mai corectă a poziţiei celuilalt sau celorlalţi implicaţi în demersul comun. Numai pe baza acestei înţelegeri se pot identifica obiectivele comune, iar apoi, cu responsabilitate asumată, se poate ajunge la solutii realiste.

Necesitatea dialogului social s-a cristalizat în timp, ca expresie a evoluţiei relaţiilor industriale moderne, post-industriale.

Societatea industrială, societatea „coşului de fum”, a antrenat relaţii de muncă de tip conflictual, în care argumentul forţei prevala asupra forţei argumentului. Faţă în faţă stăteau doi adversari. Abordările erau de forma „totul sau nimic”, iar soluţiile, de multe ori aveau implicaţii dramatice pentru cel puţin unul dintre combatanţi.

Progresul tehnologic fără precedent din ultimii 30 de ani a produs mutaţii spectaculoase în toate domeniile. Gradul de interdependenţă umană în procesul muncii a scăzut, cu implicaţii asupra solidarităţii sociale. În ritm mai alert ca niciodată meserii dispar, făcând loc altora noi. Sfera serviciilor creşte în mod continuu şi procesul de muncă se delocalizează. Nevoile şi implicit ofertele de satisfacere a acestor nevoi sunt din ce în ce mai personalizate.

În plus, în România, ca de altfel în toate ţările foste comuniste, ponderea proprietăţii de stat a scăzut  continuu în favoarea proprietăţii private.   Globalizarea a adus cu sine o altă provocare: aceea de a reuşi o colaborare de succes la confluenţa dintre mentalităţi şi culturi organizaţionale uneori complet diferite. Toate aceste schimbări  impun o repoziţionare şi o schimbare de optică a fiecăruia dintre principalii actori sociali - angajatori, angajaţi, stat – care să se materializeze într-o nouă abordare a relaţiilor industriale, cu un rol din ce mai important acordat dialogului.

Conflictul deschis şi violent trebuie înlocuit de soluţii rezultate în urma consultărilor, negocierilor, medierii sau arbitrajului, iar compromisul asumat sa reprezinte soluţia din ce în ce mai frecventă.

Purtat   cu bună credinţă, nu numai declarată  ci şi sinceră, dialogul social poate fi calea de succes.

        Misiunea şi în acelaşi timp provocarea care ne stă în faţă este să contribuim la creşterea calitativă a substanţei acestui dialog social. Împreună cu partenerii sociali şi atenţi la nevoile lor, ne propunem formarea unei reale culturi a dialogului social.

Misiunea nu este una care să se poată rezolva printr-o lege sau prin măsuri administrative. Procesul este unul îndelungat. El presupune construcţia încrederii între partenerii sociali, acumularea de experienţă de bune practici europene şi naţionale, conştientizarea avantajelor dialogului social faţă de relaţia tradiţional conflictuală.

Din punct de vedere al cadrului de desfăşurare al dialogului social, România dispune de cea mai amplă structură instituţionalizată dintre toate statele membre ale Uniunii Europene.

Cu toate acestea, constatăm  că potenţialul oferit de acest cadru nu răspunde decât în mică măsură aşteptărilor partenerilor sociali. Cauzele rezidă în primul rând din maniera de abordare a dialogului social, care este determinată de mentalităţi, iar reuşita demersului de respectarea unor condiţii.

 Oricâte instrumente legislative şi instituţii ar fi create, în situaţia în care nu exista dorinţa şi nevoia de a susţine un dialog real bazat pe încredere reciprocă, pe bună-credinţă si pe interes comun, aceste instituţii rămân sterile. Avem cu toţii nevoie de un dialog social eficient. Nu este nici uşor, nici simplu având în vedere contextul actual.

Cred că trebuie să folosim acest moment, în care relaţiile industriale sunt marcate de efectele crizei, pentru a pune baze solide unei culturi a dialogului social. Ceea ce construim bine acum, când este greu, cu siguranţă va funcţiona în condiţii economice şi sociale mai puţin potrivnice.

Trebuie să construim şi să promovăm împreună, guvern, sindicate, patronate,  cultura dialogului social în România. Trebuie să învăţăm  să construim încrederea între parteneri, trebuie să învăţăm identificarea interesului comun, trebuie să învăţăm să ajungem la acordul de voinţă.  O înţelegere cu un singur câştigător nu  rezistă în timp. Trebuie să trecem de la cultura conflictului la cultura dialogului. E principiul pe care trebuie să ni-l asumăm cu toţii şi de la care trebuie să plecăm în activitatea noastră viitoare.

V-am  invitat astăzi la prima dezbatere în acest sens. Suntem cu toţii aici: guvern, sindicate, patronate.  Importanţa pe care Guvernul României o dă subiectului, este evidentă”.