MIRCEA GELU BUTA SUB PATINA VREMURILOR

Domnul Mircea Gelu Buta este o personalitate cu fond de iubire pentru psihanaliză, istorie creştină şi literară şi eseu. Ca să încerci a sonda infinitul uman, dincolo de eticheta cuvintelor, trebuie să ai capacitatea s-o faci şi după aceea, acea dispoziţie covârşitoare spre linişte interioară, şi după câte îmi dau seama domnul Buta se întâlneşte cu ambele într-un context de echilibru. Fără ostentaţie şi fără a forţa ideea ca atare, domnia sa ne transmite o stare de spirit şi vă asigur că fenomenul presupune un sever efort şi o scânteie de har.

Am avut ocazia să-i citesc câteva volume publicate de-a lungul anilor, „Bioetica între mărturisire şi secularizare, Reflecţii colocviale, Tabloul de absolvire, Biserica din spital”, o minunată colaborare cu gânditorul Dan Ciachir şi lucru interesant şi inedit pe plaiurile noastre, „Emil Cioran, psihanaliza adolescenţei, O istorie universală a nursingului”, ambele împreună cu soţia sa, dr. Liliana Buta. Ori, cine poate intra în arealul psihanalitic al imprevizibilului Cioran, acela are un bagaj interior puternic dispus spre idee.

În „O istorie universală a nursingului”, avem o sinteză a metodelor de îngrijire a bolnavului în diferita etape ale bolii, doctorul Buta are acea abilitate şarmantă a punerii acestei probleme în context istoric şi spiritual, pe parcursul epocilor şi civilizaţiilor. Observăm o fuziune între spirit şi terapeutica materială şi autorul ne asigură că această terapeutică materială nu poate fi niciodată doar pur materială, deoarece omul este persoană. Iubire divină prin suferinţă şi vindecare.

Paraoxalul, sumbrul, cinicul, într-un cuvânt marele Cioran, a constituit mereu o tentaţie ascunsă pentru eventuale exegeze, din unghi clinic. Soţii Buta îşi psihanalizează propriile adolescenţe, inocente şi generoase, în care nimic nu pare pierdut. Chiar dacă ar fi avut o vibraţie estetică mai puţin pronunţată, ceea ce nu este cazul aici, şi tot era de salutat, este un curaj asumat a intra în Cioran, un gânditor foarte dificil de abordat şi mai ales înţeles. Viaţa la Cioran devine plictisitoare, monotonă, repetivă, existenţa este de a fi „în timp”, iar anihilarea acestei existenţe înseamnă căderea „din timp”, timpul încremeneşte, nu mai curge, existenţa nu mai are sens şi nici măcar acel sens către moarte, s-a căzut din istorie, omul are o existenţă postumă, nu mai are nimic comun cu semenii săi, cu excepţia că este om.

La aniversarea zilei de naştere, 21 aprilie, deşi nu-l cunosc personal, îmi face plăcere să doresc domnului Gelu Buta o primăvară a binelui. Vorba domnului Ovidiu Nuşfelean, domnul Buta „vede bolile societăţii prin prestaţia publicistică.”