Năsăudeanul Leon-Iosif Grapini, lansare la USR Cluj

Capăt de linie se intitulează cel mai recent volum al lui Leon-Iosif Grapini (EdituraEikon). Prozatorul din Cluj a redescoperit şi valorificat cu competenţă un lucru lesne de observat: există situaţii, personaje, replici în literatură care depăşesc cu mult ca potenţial opera care le-a creat. Instinctiv, au observant asta şi Alexandre Dumas, şi alţii care şi-au extins biografia personajelor, prea vitale pentru a încăpea într-un singur text. O încercare de pionierat a făcut în acest sens Paul Georgescu.
Leon-Iosif Grapini a făcut mai mult decît alţi autori care au resuscitat personaje din propriile scrieri sau ale altora: mai răbdător, mai aplicat (ardelean), mai entuziast (italian, dupănume), el a valorificat profund, în povestiri migălite şi construcţii bine închegate, imensa potenţialitate a unor personaje „nedrept” închise în textile unor scriitori români. Şi nu personaje din partea superioară a afişului, ci caractere apparent mărunte: „proştii” lui Rebreanu, cumetrele dintr-o povestire a lui Preda („Amiază de vară”), şeful de gară şi acarul de la Groşan (continuarea la „Trenul de noapte” dă titlul volumului), personajul abulic din „Douăsprezece mii de capete de vite” de Mircea Eliade, chiar calul Bator din povestirea omonimă, urmare la Fefeleaga lui Agârbiceau, şi mulţi alţii. Sunt în total zece povestiri fiecare cu finalul ei neaşteptat şi, putem bănui, provizoriu. Căci, nu-I aşa, dacă nu s-a încheiat în opera iniţială, traseul personajelor poate continua şi după înscrierea lor în opera lui Leon-Iosif Grapini, ingeniosul lor vivificator.
Volumul de faţă nu este doar literatură postmodernă, el este, implicit, şi o carte de istorie şi critic literară.( Horia Gârbea în Viața Românească nr. 10-12/2012).
Leon-Iosif Grapini (n. 3 mai 1961, comuna Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud) a debutat cu versuri în revista Inimi sub drapel a Liceului Militar „MihaiViteazul”, Alba-Iulia, 1980. Volume publicate: Livada cu poeme, versuri, 1997 – Premiul „George Florin Cozma”, pentru debut, al revistei „Viaţa armatei”; Aripi de întuneric, versuri, 1999; Gândurile trupuri, versuri, 2000; Cetatea cu nebuni, proză scurtă, 2000; ediţia a II-a, 2012; Capătul lumii, roman, 2004 – Premiul Clubului Lions pentru proză, 2005; ediţia a II-a, 2011; Memorialul Cetăţii, roman, 2010 – Premiul „Liviu Rebreanu”, pentru proză, al Uniunii Scriitorilor din România, FilialaCluj, 2011. A coordonat lucrarea jurnalistică Orizont militar – Secvenţe din cotidian, 2008. Este inclus în diferite dicţionare şi antologii. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.