Nicolae şi Iuliana Vlaic, gospodari harnici din Sebiș ce vara își duc văcuţele la Sovata, unde pregătesc produse lactate ca odinioară

Lun, 06/09/2025 - 10:44

Nicolae şi Iuliana Vlaic sunt gospodari harnici din Sebiș ce vara își duc văcuţele la păşune la Sovata, unde pregătesc produse lactate ca odinioară. Oameni cu credinţă şi dragoste pentru animale, muncesc zi de zi pentru ca noi să avem cele mai bune brânzeturi. De la gospodari ca ei ar trebui să cumpărăm şi noi, pentru că sunt din ce în ce mai rari, dar noi preferăm să cumpărăm produsele de slabă calitate dar mai scumpe din supermarketuri, în loc să sprijinim şi să încurajăm oamenii ce trudesc din greu la ţară.

Felicităm familia frumoasă ce duce munca străbunilor mai departe şi îi mulţumim fiicei Irina pentru mesajul emoţionant prin care arată respectul şi dragostea ce o poartă părinţilor. Am lăsat scrisoarea întocmai pentru că puţine sunt mesajele primite din partea copiilor pentru părinţi. Sperăm ca, împreună, să le facem o surpriză plăcută! Le dorim multă sănătate şi spor în toate, iar Bunul Dumnezeu să le fie mereu aproape!

Vă scriu cu gândul la oamenii simpli din județul nostru – acei oameni care, deși nu apar zilnic în lumina reflectoarelor, duc pe umeri demnitatea, tradiția și omenia locurilor noastre.

Părinții mei (Vlaic Nicolae si Iuliana) sunt bistrițeni din Sebiș, de pe Valea Șieului, oameni muncitori, gospodari care se ocupă de agricultură, iar vara, își duc truda și priceperea la Sovata, unde pregătesc cu mâinile lor produse lactate – curate, autentice, ca odinioară.

Zilele trecute, au fost vizitați de un grup de pelerini din Ungaria și Austria (Mariazell), în drum spre Șumuleu Ciuc – unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj catolic din Europa Centrală. Acești oameni, cu sufletul în drum spre credință, au fost întâmpinați cu ospitalitate sinceră, cu produse făcute în casă și o vorbă bună. Citez unul dintre comentariile primite:

„Acest video surprinde momentele în care pelerinii au fost întâmpinați cu ospitalitate autentică de către localnici. Un gest simplu, dar plin de căldură și omenie.”

Cred că e o poveste care merită spusă. Pentru că nu e doar despre lapte, brânză sau drumuri lungi – ci despre cum credința, omenia și hărnicia nu au granițe. Despre cum oamenii simpli, de pe valea noastră, pot fi modele de generozitate și suflet. Dau din puținul lor și oferă altora o lecție de viață.

Vă rog să vă faceți timp pentru această poveste. E o gură de aer curat, o bucată de adevăr românesc, într-o lume în care uităm, uneori, ce contează cu adevărat.

Cu prețuire,

Vlaic Irina, fiica unor oameni simpli, dar cu suflet mare

Video aici: