Niculae Vrăsmaş şi bradul său legendar

De un timp încoace, Niculae Vrăsmaş, originar din Prundu Bârgăului, ajuns la vârsta septuagenară, fost geolog, şi-a găsit o a doua vocaţie, anume cea de publicist. Autor a peste o sută de lucrări de specialitate, Nicolae Vrăsmaş s-a afirmat mai ales în ultima perioadă a vieţii sale cu lucrări ce aparţin de literatură: studii, eseuri, proză scurtă şi diverse articole pe teme de toponimie, etnografie şi folclor, memorialistică, istorie şi critică literară publicate în o serie de reviste literare din Tg. Mureş, Cluj, Timişoara, Bistriţa, unde se impune ca publicist în ziarele „Răsunetul”, cu o amplă rubrică legată de Valea Bârgaielor, şi „Mesagerul”.

Dintre volume, o remarcabilă vogă a cunoscut-i cartea sa „Jurnale paralele – Radu Petrescu văzut de un elev al său”, care a obţinut două premii literare la Bistriţa şi la Cluj-Napoca, fiind bine receptată de critica de specialitate.

În lucrarea de faţă, „Un brad intrat în legendă”, Cluj, 2010, face un veritabil studiu monografic înscris în datele rigorii ştiinţifice despre un brad simbolic, tutelar al Bârgăului, răsărit şi crescut pe un loc care aparţinea familiei autorului, „Bradul candelabru” sau „Regele brazilor”. După mărturia sa în „Cuvânt(ul) înainte”, lucrarea este o reluare a uneia anterioare – „Regele brazilor şi folclorul”, apărută în 2005, la Editura Europress din Bistriţa, unde un timp chiar subsemnatul a fost director.

După ce fixează cu datele specialistului în materie coordonatele geografice şi topografice ale locului fostului „molid candelabru”, monument al naturii, Nicolae Vrăsmaş trece în revistă, cu multă aplicare şi rigoare, legenda şi simbolistica acestui arbore intrat în istoria şi tradiţia locurilor, modul în care a fost receptat în literatură şi folclor. Eseu şi poezie au fost scrise la adresa acestui monument al naturii: de către regretatul profesor Ioan Cernucan, la fel de regretatul poet Teo Vrăsmaş, precum şi, de asemenea, de regretata profesoara Eudochia Vonica Ghiţa, nume de referinţă pe Valea Bârgaielor. În ceea ce priveşte intrarea „Regelui brazilor” în folclor, e de menţionat că sub sigla acestui nume a luat fiinţă, în 1968, concursul soliştilor de muzică populară, iniţiat de Alexandru Misiuga, directorul de atunci al Casei Creaţiei Populare Judeţene, şi a fost deschis de Privighetoarea din Leşu, Maria Precup, împreună cu fiica sa, Mărioara. E bine să precizăm că din juriu au făcut parte Tudor Jarda şi compozitorii Mircea Neagu, Ludovic Paceag şi Zaharia Popescu, preşedinte. Premiul I şi medalia de aur au fost cucerite de Maria Şogorean din Ciceu Giurgeşti. Concursul s-a desfăşurat timp de 9 ediţii, între 1968 şi 1976, când faimosul arbore din Valea Străjii a dispărut, doborât de o furtună năprasnică. În cursul celor 9 ediţii au luat parte sute de solişti de muzică popular, dintre care reţinem, după nota autorului, pe Valeria Peter Predescu, numită „Doamna Năsăudului” şi Ioana Hangan, numită „Măgheranul Bârgăului”.

Totuşi, concursul n-a murit. În 2001, sub sloganul „Mare-i dealu’ la Bârgău”, la iniţiativa unor foruri locale şi judeţene, sprijinite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a luat fiinţă „Festivalul Internaţional pentru Folclor „Regele Brazilor”, care şi-a ales loc de participare „Piaţa Capitală” din centrul comunei Prundu Bârgăului, ajuns, în august 2010, la cea de-a 10-a ediţie. Această manifestare a întrunit ansambluri din judeţ, din ţară şi din străinătate. Au evoluat stradal şi scenic ansambluri din R. Moldova, Bulgaria, Franţa, Italia, Ucraina şi Cipru de Nord. Un aport deosebit, remarcabil, l-au avut în organizarea acestei prestigioase şi ample manifestări de nivel naţional şi internaţional: Centrul Judeţean pentru Cultură – director Nicolae Gălăţean, Leon Raţiu – directorul festivalului, Ilie Vlad – primarul comunei. Dintre interpreţi şi instrumentişti, o menţiune specială merită legendarul taragotist Dumitru Ciupa din Prund, care a făcut furori atât în ţară, cât şi peste hotare.

Referitor la lucrarea în sine, reţin remarcabila structurare a materialului, Nicolae Vrăsmaş, conform mărturiilor din prefaţă, a cercetat cu migală arhive şi documente din perioada respectivă, cu extrase din presă, prezentând cât se poate de veridic şi obiectiv evenimentele cultural-artistice desfăşurate sub emblema Festivalului „Regele Brazilor”. Meritoriu e şi numărul impresionant de fotografii documentare care ilustrează cartea. Aşadar, şi de astă dată, Niculae Vrăsmaş nu-şi dezminte seriozitatea de aplicat şi competent cercetător în materie, dovedind o remarcabilă responsabilitate ştiinţifică în abordarea universului tematic dintr-un domeniu sau altul.