REVERENȚĂ pentru oamenii de cultură din județul Bistrița Năsăud !

Vine vremea când îți dai seama cine ești cu adevărat, vine vremea când realizezi că ai mers pe drumul vieții uneori temător dar de cele mai multe ori cu dorința de ați împlini visurile, dorințele, cerințele, obligațiile, trebuințele.

Vine o vreme când îți dai seama ce mult a contat pentru tine profesia pe care ai avut-o, locul unde ai muncit și mai ales oamenii lângă care ai stat, cu care au împrtițit bucuriile, reușitele dar și greutățile ori insuccesele.

Oamenii urmează drumuri diferite în viață dar oriunde merg duc cu ei locurile copilăriei, chipul celor dragi, frumusețile de „acasă” pe care le țin cu sfințenie în minte și suflet.

Vine o vreme când îți dai seama că ai împrumutat multe lucruri minunate de la cei lângă care trăiești și muncești, că avându-i mereu aproape le-ai văzut sufletul și ai început să-i îndrăgești, să-i prețuiești iar ei, încet-încet, te-au considerat ca fiind de a lor, te-au acceptat dacă au descoperit că ești omenos, sincer, harnic, că aperi valorile morale, că respecți tradițiile și obiceiurile locului, că pui dreptatea la rang de cinste, că ai devenit important prin faptele tale.

Vine o vreme când oamenii lângă care ai trăit și muncit își arată noblețea și generozitatea sufletului și, nu uită să-ți pună în lumină valoarea profesională, spirituală, socială, culturală materializate prin realizările și faptele frumoase pe care le-ai lăsat în urma ta.

În timp ce scriu gândurile îmi alergă spre ținutul Rebrei, locul copilăriei mele, o întindere neînchipuit de frumoasă pe care Creatorul a zămislit-o cu iubire în trecerea sa pe pământ și, trăiesc cu drag și respect toate bucuriile cu care m-au întâmpinat consătenii, prietenii și rudele mele.

Ca de fiecare dată când ajung „acasă” prietenul meu Menuț Maximinian îmi face onoarea de a mă introduce în atmosfera autentică a culturii și spiritualității bistrițene, loc în care valorile tradiționale mângâie, înmiresmează, înfrumusețează inimile românilor din țară și de pretutindeni. Cine are bucuria de a cunoaște erudiții culturii bistrițene rămâne profund impresionat de frumusețea, generozitatea, dăruirea cu care sunt promovate de către aceștia talentele autentice, personalitățile marcante care trudesc pe tărâmul cuvântului scris și în același timp tradițiile și obiceiurile autentice ale locului.

Cu modestie, cu respect și prețuire trimit o REVERENȚĂ pentru oamenii de cultură din județul Bistrița Năsăud!

Înainte de a vă povesti despre cadourile spirituale pe care le-am primit cât am stat în locul drag al copilăriei mele, am să vă spun câteva cuvinte despre... un om de mare omenie, un erudit al culturii bistrițene, despre un prieten drag sufletului meu. Este o bucurie să-l cunoști și să-i descoperi frumusețea și bogăția sufletului. Director la Cotidianul „Răsunetul”, colaborator la ziare și reviste de prestigiu din țară și străinătate, Menuț Maximinian, pentru că despre el este vorba, este ziarist, poet, eseist, prozator, membru al Uniunii Ziariștilor Profeșioniști și membru al Uniunii Scriitorilor din România, un reprezentant important al publicisticii și culturii bistrițene. A publicat volume de poezii, de proză, articole de critică literară în foarte multe reviste de prestigiu din țară precum „România Literară”, „Luceafărul de dimineață”, „Convorbiri literare”ș.a. Dedicat cu mintea și sufletul culturii bistrițene, Menuț are în palmares o multitudine de premii naționale și internaționale. Este realizator de emisiuni la AS Tv Bistrița și Radio Someș, a inițiat și prezentat multe evenimente literare și folclorice! Ar fi foarte multe de spus despre Menuț Maxininian, cunoscut, apreciat, prețuit, respectat nu numai de bistrițeni ci de oamenii de cultură din țară și din străinătate cu care a colaborat, dar las faptele lui frumoase să vorbească despre el.

În puținele zile pe care le-am petrecut „acasă” Menuț a organizat o întâlnire cu iubitorii de carte, la sediul cotidianului „Răsunetul”unde am avut bucuria să-mi prezint cărțile. Printre cei prezenți la eveniment am avut plăcuta surpriză să întâlnesc persoane dragi, colege educatoare pe care nu le-am văzut de la terminarea Institutului, oamenii iubitori de carte. Imediat după această emoționantă întâlnire am participat la o ediție specială a emisiunii „Repere culturale” pe Radioul Familiei Someș, iar a doua zi am fost sărbătorită la postul de televiziune AS tv, în cadrul emisiunii „Azi sărbătorim”ambele emisiuni fiind moderate de Menuț Maximinian.

Copleșită de atâta dăruire, prietenie și iubire trimit o REVERENȚĂ pentru omul cu suflet nobil și generos, Menuț Maximinian!

Despre activitatea mea literară a scris pentru prima dată domnul Profesor Mircea Daroși, poet, prozator, critic literar ce trăiește în localitatea Nepos din apropierea Năsăudului. Toate romanele mele au trecut prin filtru sufletului acestui om minunat, un fin investigator al faptelor, al trăirilor și a personajelor, domnul profesor a scris cronici bine documentate, reale, profesioniste. Scriitorul, poetul Mircea Daroși mi-a fost alături la cele mai dragi și speciale evenimente ce le-am trăit la Rebra și la Bistrița.

Pentru talent, dăruire, profesionalism trimit o REVERENȚĂ domnului profesor, scriitorului, poetului, omului de aleasă omenie, Mircea Daroși!

Sunt mai bine de patruzeci de ani de când am plecat din ținutul de poveste al copilăriei mele și m-am stabilit la țărm de mare, în Mangalia. Aici m-a binecuvântat Cerul să-mi întemeiez familie, să devin mamă, să profesez ca educatoare la una din grădinițele de copii din Mangalia. Mi-am iubit profesia și în mijlocul copiilor m-am simțit importantă, lor le-am dăruit cunoștințele, priceperea și energia din toată ființa mea, cu ei am cântat, am dansat, am râs, am plâns. La fiecaare copil care a trecut prin clasa mea am pus picături de suflet la temelia formării lui pentru viitor, le-am dăruit dragoste necondiționat. Nu am să vorbesc despre realizările mele profesionale, dar am să vorbesc despre acele persoane care pot, care au mintea și sufletul deschis spre semenii lor, spre faptele și valoarea acestora. Aceste persoane sunt cu adevărat speciale! Profesia de educatoare este frumoasă, dar grea! Cine nu iubește copiii nu are ce căuta în mijlocul lor! De la intrarea în sala de grupă și până la plecarea ultimului copil educatoarea este întro activitate continuă. O educatoare adevărată nu poate sta la catedră, ea trebuie să se plimbe în pemanență printre copii, să aibă grijă de aceștia, să îi știe în siguranță iar prin activitățile ce le desfășoară cu ei să le dezvolte abilitățile și înclinațiile, personalitatea, interesele, afinitățile etc. Într-o grupă de copiii aceștia vorbesc tare, țipă, sunt gălăgioși, dar educatoarea se obișnuiește cu atmosfera și nu o mai deranjează.

Cine cunoaște în adevăratul sens al cuvântului truda, efortul, activitatea unei educatoare? Cine? Nimeni altcineva decât tot o educatoare! Doar o educatoare știe cât de mare este stresul zilnic prin care trece colega sa, cât de mare este uzura nervoasă a acestor mame sociale, care își lasă frânturi de suflet fiecărei generații de copii pe care-i educă. De la educatoare trebuie să pornească și respectul, prețuirea, admirația pentru colega educatoare, pentru reușitele ei, pentru faptul că a pășit un prag superior în profesie sau a realizat și altceva pe lângă aceasta!

Cine să ne apere drepturile dacă nu noi educatoarele, acum majoritatea cu studii superioare, cine știe mai bine și poate să ia atitudine când profesiei nobile de educatoare nu îi sunt recunoscute drepturile depline, succesele, reușitele ?

De-a lungul anilor din mijlocul educatoarelor s-au desprins spirite evoluate care s-au „bătut” pentru a promova imaginea caldă, iubitoare, profesionistă, talentată, muncitoare a educatoarei.

Un nume de referință pentru învățământul preșcolar din județul Constanța a fost, este și va rămâne, doamna Inspector Irinela Nicolae. Un om de omenie! O minune de femeie! Un cadru didactic adevărat, erudit, evoluat! Înainte de a fi inspector a fost educatoare și de aceea înțelege, apreciază, prețuiește munca pe care o desfășoară o educatoare la clasă! Doar o minte, un suflet evoluat are putere să privească în viitor pentru binele instituției pe care o conduce și o coordonează, dar să-și întoarcă privirea și în timp și să-și amintească de educatoarele pensionare care au făcut parte din echipa domniei sale și, cu deschidere, cu sufletul încărcat de sentimente nobile să rostească: „Respect și admirație ” pentru senioarele învățământului preșcolar!

Sunt sigură că nici una din cele zece doamne educatoare din județul Constanța care au fost omagiate de Ziua Învățătorului nu s-a gândit la o asemenea onoare. Un lider adevărat este recunoscut prin faptele sale! Doamna Inspector Irinela Nicolae este un lider cu chip și suflet frumos, este o profesionistă care știe să prețuiască oamenii cu care a lucrat și lucrează, este o reprezentantă a educatoarelor care are deschiderea, puterea să le promoveze și să le scoată la lumină valoarea.

Am fost și eu una din cele zece doamne educatoare care am primit placheta cu „Felicitări pentru o carieră deosebită!”

Cu întreaga-mi ființă învăluită în cele mai alese sentimente fac o adâncă REVERENȚĂ pentru un suflet nobil și generos, pentru doamna Inspector Irinela Nicolae!

REVERENȚĂ pentru membrele Consiliului Consultativ al Educatoarelor, din care fac parte doamnele educatoare Mihaela Balint, Sica Răcaru, Luminița Martinescu! Cinste lor pentru deschiderea spre lumină, pentru evoluția lor spirituală spre bine și frumos, pentru carisma și profesionalismul lor de necontestat!

REVERENȚĂ pentru eductoarele erudite care știu și pot să-și promoveze frumusețea minții și a sufletului lor, dar în același timp și reușitele colegelor alături de care muncesc!

REVERENȚĂ pentru oamenii cu suflete nobile și generoase!