Despre o clasă de la Moisil

Rar mi s-a întâmplat să am o clasă atât de interesată și entuziasmată. De multe ori auzisem sintagma că de profesor depinde atracția elevilor spre o materie sau alta. Adevărul este că și elevii trebuie să te inspire, să te provoace cu întrebări pertinente, să te pornească spre noi căutări și dezlegări existențiale, metode clasice sau actuale, moderne dar cu substanță, care stârnesc gândirea critică, introspecția, analiza valorică a lucrurilor. Este un sentiment superior să ai un auditoriu receptiv, flexibil și activ. Interacțiunea dintre generații funcționează cu toate avantajele și pentru o parte și pentru cealaltă.
Până acum credeam că aportul de creativitate al unui cadru didactic depinde doar de aptitudinile sale pedagogice, de imaginație, inteligență sau motivație, dar recent m-am convins cum o clasă de elevi îți poate da aripi sau să ți le taie. Cred că în acești parametri se conjugă satisfacția pedagogică și deservirea nevoilor unor adolescenți responsabili de devenirea lor adultă.
Ce-i așa de fermecător la cl. a X-a A, profil economic? Faptul că te urmăresc cu privirea, îți recepționează mesajul, formulează întrebări, agățându-se de ultimele tale cuvinte. Simt nevoia să intervină, să-și formuleze păreri. Noroc că psihologia, fiind o materie generoasă, integrează orice reacție umană.
Le sunt recunoscătoare acestor elevi care reprezintă o generație vie, curioasă, atentă la detalii, selectând esențialul, dornici de a purta dialog și de a-și exprima păreri. Te urmăresc în predare și stau la cotitură cu răspunsuri personalizate, uneori naive și spontane sau idealizate, dar de cele mai multe ori judecă prin prisma experienței proprii, cu un anumit grad de înțelepciune la vârsta lor. De unde atâta știință, mă întreb, din partea lor? Iar răspunsul vine automat, știu să prelucreze experiențele trecute, mai și citesc cărți și traduc în mod fericit în viață educația părinților.
În fața acestei clase, nu aș îndrăzni să inițiez un concurs de lectură literară cu premiu că m-ar lăsa fără bani. Și totuși aș porni cu ei acțiuni de voluntariat în folosul comunității. De asemenea, îndrăznesc săptămână de săptămână să-i provoc la noi dezbateri, analize și introspecții, căutând un drum, un scop, un sens pentru această viață și existență, în general. Aș fi fericită dacă aș reuși să contribui la conștientizarea lucrurilor mici dar însemnate din universul lor.
Și nu se pune problema unor opinii nonconformiste, arogante, la care nu știi cum să răspunzi sau cum să te aperi în fața lor, fiind agresive, ironice și infantile, dar foarte populare în anumite clase.
Dragii mei, să veniți cu exemplele voastre, cu gândurile și supozițiile, conectați la viață, sens și direcție, veți proba în fața noastră limitele culturii generale și profesionale, legătura voastră intrinsecă dintre subiectiv și obiectiv, și intervalul optim în care vă puteți raporta la mediu, realizându-vă visurile. Succes!