Poiana Ilvei - simbolul unei străvechi spiritualități creștine

Pe Valea Ilvelor tradițiile își continuă cursul, variind de la un sat la altul sub patronarea primăriilor din cele șase sate, a Asociațiunii Transilvane, a preoților și școlilor, formându-se un tot unitar cu dorința de atenuare a energiilor negative, întâmpinând cu bucurie Nașterea Mântuitorului. La 27 decembrie 2019, satul marelui lingvist Sever Pop, Poiana Ilvei, a primit cetele de colindători din toate satele ilvene - Ilva Mică, Leșu, Poiana, Măgura, Ilva Mare, Lunca, ce au adus pe scenă o sumă de obiceiuri în cadrul celei de a 24-a ediții a Festivalului de colinde și obiceiuri de Crăciun, cu mesaje și simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. Așa după cum a spus preotul paroh Leon Pop: “Colindele, prin vechimea lor, preamăresc viața omului în comparație cu scurtimea vieții sale. A colinda sau a vorbi despre colinzi este ca o mărturisire, ca un dar care desface legăturile micului univers individual și-l proiectează în nemărginire.”
Primarul comunei, Ioan Scridonesi, un destinatar al frumosului și adevărului ce lărgește necontenit sfera culturală în viața satului a spus: ”Colindele s-au născut din pendularea continuă între cei doi poli ai naturii - vatră și cer, ca o respirație a spațiului mioritic. Președintele Asociațiunii Transilvane, prof. Ioan Seni, ce a venit ca de fiecare dată cu geanta doldora de diplome ce au fost oferite instructorilor și interpreților ca un simbol de recunoștință și apreciere a spus: “Colindele și obiceiurile de Crăciun sunt aidoma curgerii vălurite a turmelor de păstori, sunt leagănul unui popor, legănarea spicelor de grâu, legănarea codrului, a pâraielor de munte, a aștrilor în ochii visătorului solitar al cărui singur interlocutor este credința străbună ce stă la temelia acestui festival ilvean.”
După oficierea Sfintei Liturghii, a avut loc parada costumelor specifice evenimentului. Formațiile au ocupat șoseaua principală de la școală la Căminul cultural. Aici primarul din localitate având alături bunii săi colaboratori din celelalte sate ilvene, preoții, consilierii locali, reprezentanți județeni, delegația Astrei - Ioan Seni, Floarea Pleș, Rodica și Mircea Daroși, Maria și Nechita Bumbu, Lucreția și Ioan Mititean, autorul cărții “Valea Ilvelor, izvor de spiritualitate românească”. “În vârful peniței”, volumul XX, scrisă în onoarea Festivalului ilvean la ediția 20, cu o prefață scrisă la superlativ de universitarul, eseistul și epigramistul Ioan. I Bălan, așteptat să-și ridice diploma de cetățean de Onoare al Comunei Poiana Ilvei, au întâmpinat cetele de colindători, intrând în sala festivă, frumos împodobită cu zeci de tablouri pictate de Nechita Bumbu din Nepos, părtaș la toate evenimentele culturale din Țara Năsăudului, alături de soția Maria. Aici într-o sală arhiplină, cu un public omenos și disciplinat, colindătorii au fost preluați de prezentatoarea plină de farmec și umor Elisabeta Guzu, fiică a satului, venită din Cluj spre a aduce în scenă oaspeții dragi ce prevestesc Nașterea lui Iisus. Intră în scenă colindătorii din Lunca Ilvei, minunați interpreți, cu o sumă de practici locale care celebrează Solstițiul de iarnă, momentul în care natura dă speranțe că va renaște.
Din Ilva Mare au coborât grupuri bine orânduite conduse de veteranul obiceiurilor locului prof. Pavel Berengea, care an de an înveselește bucureștenii și parlamentarii cu jocul caprelor însoțit de strigături hazlii, pași de dans, pocnete de bici, versuri populare recitate cu multă pasiune de tânărul recitator Nicu Cicșa, acompaniat de trompetistul Alis, iar Cristi Mureșan și Scridon Lucian au îndeplinit aceleași roluri în jocul caprelor din Lunca Ilvei.
Grupul folcloric de la Recele a colindat zilele trecute la Muzeul Satului la poarta casei din Șanț, unde li se părea că locuiește sociologul Dimitrie Gusti, prietenul șănțenilor, în mijlocul cărora mi-am petrecut și eu o iarnă, prin anul 1972, fiind cuprins într-o echipă sociologică “Pe urmele lui Dimitrie Gusti”. Îmi amintesc cât de mult vorbeau sătenii despre cărturar. Ne întrebau bătrânii satului: “Sunteți din echipa domnului Gusti?” , de parcă sociologul era consăteanul lor, atât era de familiarizat cu sătenii.
Au ocupat scena măgurenii, satul unde Liviu Rebreanu a scris nuvela Codrea, lucrând aici o perioadă, alături de colegul său de școală, notarul Alexa Candale, încărcați de frumusețe și duioșie, având totodată și un mesaj teologic prin corul bisericesc condus de preotul paroh, cu colinzi legate de cultul fertilității și de atragerea binelui asupra gospodăriilor, în anul în care intrăm.
“Bună dimineața lui Ajun,/ C-a venit într-un ceas bun” ne spun leșenii, aducând mărturie despre felul cum înțelepciunea populară a știut să vestească prin versuri, venirea în lume a fiului lui Dumnezeu, nașterea și botezul Domnului, patima și moartea lui Iisus, învierea și înălțarea lui.
O reușită a fost șezătoarea de la Ilva Mică, care prin vechimea acestui obicei rămas din moși strămoși, reprezintă un tezaur valoros al culturii ilvene și spiritualității românești, valori care ne reprezintă pe toți și care vor dăinui peste generații prin strădania dăscăliței Reghina Mare.
Revin în scenă gazdele, adică poienarii îmbrăcați în frumoasele costume tradiționale, țesute cu migală și special pregătite pentru această zi însemnată cu miros de cozonac făcut de bunica în cuptorul din cărămidă, ce completează atmosfera de bucurie și emoție sufletească, un exemplu de tradiție și zestre spirituală, bucuria și încrederea cu care fiecare poienar întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetație, al unei noi etape în viața lui și a sătenilor săi, a colectivității în care trăim.
De fapt, o nouă etapă în viața culturală ilveană este acest Festival de colinde, ce s-a născut aici, în Poiana, acum 24 de ani, la o activitate astristă din inițiativa unui fiu al satului, respectiv profesorul Leonida Ștefănescu, pe atunci inspector școlar general, căruia Valea Ilvelor îi aduce sincere recunoștințe, pornite din partea unor oameni consecvenți ce duc mai departe acest inestimabil tezaur popular.
Suntem bucuroși că eu și soția Lucreția, alături de Ioan Seni, Pavel Berengea și dăscălița Buta Mariana din Poiana, am fost părtași la toate edițiile, am scris 24 pagini de ziar și de carte, ce vor dăinui peste generații, având fericita ocazie să ne apropiem de oameni, de tradițiile și viața lor cotidiană, deopotrivă cu bucurii și necazuri.
Spre finalul concertului de colinde și obiceiuri ilvene apare în scenă rapsodul popular Grigore Guzu, membru în Liga Scriitorilor Români, care într-un cadru sărbătoresc, în această sală și-a prezentat două cărți modelate de președintele Filialei Năsăud a Ligii - Ioan Mititean, împreună cu președintele Astrei - Ioan Seni, un gest de colaborare și armonie. Scriitorul poienar aduce în scenă plugușorul ce conține urări vesele și optimiste, cu mult umor și spirit critic, având în obiectiv o carte cu cele 24 de plugușoare plus atâtea altele prezentate în diferite manifestări culturale din țară.
Festivalul ilvean a fost o reușită, fiind bine primit de poienari , care au avut parte de clipe minunate.