EDITORIAL de Andrei Moldovan: Ce rău v-a făcut Şcoala Ardeleană?

Nicăieri şi nimeni, în nicio împrejurare nu mai poate să le amintească tinerilor, adică adolescenţilor de pe băncile şcolii, presupunând că ar mai putea să o facă, nimeni aşadar nu mai poate pomeni în formarea noilor generaţii despre Şcoala Ardeleană. Nu vorbesc de manuale, pentru că, se ştie, ele sunt doar un sprijin al profesorului, deşi în realitate lucrurile nu stau chiar aşa,ci despre programele şcolare care sunt obligatorii. Nicio programă de liceu, fie la română, fie la istorie, nu mai pomeneşte de Şcoala Ardeleană, ca şi cum ar fi o pată pe neamul nostru şi generaţiile tinere ar trebui să o scoată din identitatea lor spirituală, să o uite, dacă au cunoscut-o cumva vreodată.
Şi încă ce pată! Ea ne-a dat şcolile în care s-a format intelectualitatea românească din Ardeal, aproape inexistentă până atunci. În biografia marilor cărturari români din Transilvania, dacă mergem mai adânc, dăm inevitabil de ţărani. Primii corifei ai Şcolii Ardelene ne-au redat conştiinţa apartenenţei noastre la masa marilor popoare ale Europei: Inochente Micu Klein era să fie aruncat pe fereastră din sala Dietei de la Sibiu, pentru că le-a amintit tuturor că românii sunt cel mai nobil neam din Transilvania, pentru că ei sunt urmaşi ai împăraţilor Romei. Şcolile Blajului au revărsat spiritualitate românească pretutindeni, chiar şi peste munţi. Mai târziu şi cele ale Năsăudului. Copiii de ţărani şi preoţi (de condiţie rustică şi ei) au început să frecventeze şcoli, atât cele nou înfiinţate cât şi cele superioare de la Viena sau Roma. S-au dedicat emancipării neamului lor pe toate căile. Gheorghe Şincai a scris o istorie a românilor care începe de la fundarea Romei şi pe care cenzura de la Cluj a scris că „Opera e bună de foc, iar autorul de spânzurăroare”. Operele lor colective au avut o rezonanţă fără precedent în cultura română: „Lexiconul de la Buda” (1825) a fost un dicţionar etimologic în patru limbi, care dovedea apartenenţa limbii noastre la familia limbilor romanice; prima gramatică a limbii române scoasă de aceeaşi cărturari la Viena (1780) arăta limpede că structura limbii române este identică cu cea a limbii latine. În sfărşit, memoriul adresat curţii imperiale de la Viena, „Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae” (1781) cerând drepturi egale pentru românii din Transilvania, în baza istoriei lor, este tot opera reprezentanţior a ceea ce putem numi „Iluminismul românesc”. Pe lângă cei deja amintiţi, să nu-i uităm pe Samuil Micu, Petru Maior, Ioan Budai-Deleanu. Strădaniile lor au fost urmate de al doilea val al Şcolii Ardelene (George Bariţiu, Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian, Andrei Mureşanu şi mulţi alţii), cei care au aprins flacăra unităţii de limbă şi de neam prin operele lor, auîntemeiat ziare şi reviste în acest scop şi au pregătit spiritualitatea românească, conştiinţa naţională pentru Marea Unire.
Iată ce „pată” de neşters au lăsat aceşti „anonimi” demni de uitare pe istoria Neamului! E ca şi cum poporul francez l-ar scoate din cultura lui pe Voltaire şi pe toţi cei deopotrivă cu el din sec. al XVIII-lea. Etapă cu etapă, metodic, s-a „realizat” ştergerea din memoria românilor a Şcolii Ardelene, o componentă esenţială a conştiinţei neamului. Nu cred că e vorba doar de prostie, pentru că prostia nu reuşeşte să fie sistemică. Este ceva mult mai grav şi nu vreau să emit ipoteze, pentru că ar fi de speriat. Pot doar să întreb: Ce rău v-a făcut?