Scriitori bistrițeni în ,,Panteonul” lui Daniel Corbu

Scriitorul ieșean Daniel Corbu a publicat, în anul 2018, la Editura Princeps Multimedia, Iași, consistentul volum Escale în Panteon de la Dosoftei la Vișniec conținând eseuri și portrete literare. Pe nici mai mult nici mai puțin de 600 de pagini, importantul scriitor optzecist care este Daniel Corbu (doctor în filologie cu o teză despre poezia optzecistă) realizează istoria proprie a poeziei române prin dense prezentări în registru critic a activității poeților care-i sunt apropiați inimii; cartea a apărut în colecția  de critică și istorie literară a editurii amintite. Din județul Bistrița-Năsăud sunt cuprinși în lucrare, în ordinea din volum, Alexandru-Cristian Miloș, Nicolae Băciuț și Ioan Pintea, ordinea fiind fără vreo implicație valorizatoare sau de ierarhizare. Textul despre Alexandru Cristian Milos este intitulat Aventurile omului cosmic și poezia cosmologică și cuprinde o schiță biografică cu referiri la poezia pe care bistrițeanul a scris-o, încheindu-se cu o frumoasă apreciere: ,,Apariție bizară, singulară în cadrul generației 80, Alexandru-Cristian Miloș este un poet al viziunilor astrale, care, luând pe deplin în stăpânire arta vârtejurilor cosmice, realizează un univers liric original, limbaj tehnicizat, cu teratologii pe măsura talentului și a forței sale imaginative”. Textul Nicolae Băciuț-Poemul Phoenix sau jubilația gândului autarhic este relevant pentru poetul bistrițean în următoarele fraze de sinteză: ,,Poet cu totul și cu totul rafinat, guvernat de un eticism superior și un echilibru original al textului liric, Nicolae Băciuț reușește să impună, în cele peste zece cărți publicate, o poezie inițiatică realizată dincolo de tehnica textuării, proprie majorității optzeciștii lor. Poemele sale izvorăsc din vina tragică, dintr-o cabrare superioară a ființei, din hohotul marelui Logos. (…) Poet al esențelor, țintind, fără artificii, fără fundițe și alte decoruri de prisos, către poemul atotstăpânitor și atotsalvator, Nicolae Băciuț e unul dintre poeții adevărați ai generației 80.” În secțiunea volumului Ioan Pintea sau jurnalul discontinuă al gestului navetist între înger și demon, Daniel Corbu spune fără ezitări: ,,Ion Pintea este un important poet al generației 80. (…) Ioan Pintea nu este un poet liturgic, dar nici unul eretic, discursul său este angajat mai mult cu lucrurile și lumea din preajmă. Poezia sa e plină de neliniști, lumea poemelor este atinsă de apocalipsă, iar poetul, prin tot ceea ce face întru frumos și bine, nu face decât să alunge moartea la câțiva pași mai încolo”.  În partea de final, autorul conchide despre importantul său coleg de generație: ,,Poet de mare forță lirică, imprevizibil, livresc, dezvăluind relația poeziei cu sacrul (mai ales în poemele tematice, de amvon), cu o excelentă punere în pagină a locuirii, Ioan Pintea onorează cu asupra de măsură falanga metafizică și vizionară a generației optzeciste.” 

Cu un instrumentar critic elevat, adecvat, Daniel Corbu a scris o densă, frumoasă prezentare a poeziei române de la Dosoftei al Psaltirii pre versuri tocmită la Matei Vișniec, poetul care anunța că La noapte va ninge. De fapt, Panteonul lui Daniel Corbu este cel al câtorva secole de poezie românească, atât de frumos prezentată, încât proiectul ar merita continuat.