Pr. Vasile Beni: O minune care are ca şi punct de plecare cuvântul Omenie

Textul Evangheliei la Duminica a patra de după Rusalii: „În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Și i-a zis Iisus: Venind îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Și zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia Cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Şi s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela” (Ev. Matei 8, 5-13).

 

                    Dragii noştri credincioşi!

 

     Tocmai am citit şi lecturat textul Evangheliei care în sinteză ne îndeamnă să fim atenţi la ceea ce se petrece în jurul nostru. Să îi vedem să îi ajutăm şi să ne rugăm pentru cei dragi ai noştri, bine ştiind că îi dăm în grija lui Dumnezeu.

 

       Evanghelia Duminicii a IV-a după Rusalii ne arată în mod deosebit importanța rugăciunii pentru alții, mai ales când oamenii sunt atât de bolnavi, încât nici nu mai pot să se deplaseze. Pentru că există situații în viața omului când el nu se mai poate ruga pentru sine însuși: fie că nu mai are luciditatea minții pentru a formula o rugăciune, fie că e copleșit de prea multă suferintă. În astfel de situații, este o mare binecuvântare să ai  pe cineva care să se roage pentru tine. În această privință, Biserica ne cere să ne rugăm nu numai pentru noi înșine, ci și pentru toţi bolnavii, pentru toţi cei suferinzi, pentru cei care știu să se roage și pentru cei ce nu știu să se roage, pentru cei care pot și pentru cei ce nu mai pot să se roage ei însiși, pentru cei care pot să vină la biserică, și pentru cei ce nu mai pot veni la biserică, ci zac în pat, fie în propria casă, fie în spital, fie în case de bătrâni.

 

                  Şi pentru că multe şi frumoase învăţături se pot desprinde din textul acestei Evanghelii, haideţi să ne oprim la doar câteva dintre ele:                                                       

 

    1. Când vrem să facem bine, Dumnezeu ne ascultă şi ne ajută. Iar ca model sau exemplu, ne este Evanghelia acestei Duminici.

 

2. Este foarte important felul în care noi ne comportăm față de aproapele nostru. Pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos când a fost întrebat care este cea mai mare poruncă din lege a răspuns învăţându-ne: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din toată vârtutea ta și din tot cugetul tău iar pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

 

 De aici învățăm că fără iubirea de aproapele, iubirea de Dumnezeu nu valorează nimic. Omul este măsura mântuirii noastre, semenul nostru, cel pe care-l considerăm frate sau nu-l considerăm frate, ci un străin.

 

          3. A fi creștin nu înseamnă pur și simplu a crede în Dumnezeu, sau mai simplu, a privi doar spre Dumnezeu, ci a privi și în jurul tău și ai vedea pe toți cei care au nevoie de ajutorul nostru. Exemplu ni-l oferă Evanghelia de astăzi prin sutaș care a avut milă de aproapele său.

 

         4. Să încercăm să fim oameni de omenie. George Racoveanu în „Omenia și frumuse­țea cea dintâi”, observa semnificațiile multiple ale cuvântului „omenie”. În opinia lui Racoveanu, omenia este „un buchet de flori al sufletului”, iar podoabele ei sunt: „iubirea de străini”, „ținerea cuvântului dat, sentimentul onoarei, dispo­ziția de jertfă, spiritul drep­tății, mărinimia, modestia, cre­dința în Dumnezeu”.

 

         Să nu uităm că omenia noastră de creştini o dovedim atunci când îl vedem pe cel care are nevoie de ajutorul nostru. Și, descoperindu-l pe cel de lângă mine în umanitatea lui, descopăr și umanitatea din mine. Și în felul acesta nu poate deveni cineva om decât  în măsura în care descoperă pe ceilalți oameni ca oameni și-i tratează ca oameni. Cu acest exemplu ne-am întâlnit în Evanghelia de azi.

 

          În concluzie, dacă ar trebui să răspundem ce reprezintă pentru noi această vindecare a sutașului, am putea răspunde că o minune săvârșită de Iisus Mântuitorul care are la bază credința, iubirea de aproapele și care împletite pornesc de la cuvântul frumos care se numeşte: „Omenie”.  Amin!