Pr. Vasile Beni despre Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de de Mir: ,,Hristos a murit pentru păcatele noastre, eu mor pentru El și credința adevărată”

      Se pomeneşte în fiecare an la data de 26 octombrie şi este sfântul care a trăit în cetatea Tesalonicului din Grecia în a doua jumătate a veacului al treilea, în timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian. A fost botezat în ascuns pentru că făcea parte dintr-o familie de neam ales: tatăl, guvernator al Tesalonicului şi mama, o creştină deosebită.

      Împăratul Maximilian, când îi oferă tânărului Dimitrie rangul de general în armata romană, îi dă și porunca de a persecuta pe creștini. Și, în loc să execute ordinul împăratului, Dimitrie recunoaște ca singur împărat al cerului și al pământului este Iisus Hristos Mântuitorul lumii. Împăratul s-a mâniat foarte tare, când Sfântul Dimitrie L-a mărturisit pe Hristos, poruncind să fie aruncat îndată în temniţă.

      Împăratul Maximilian era mare iubitor de petreceri şi distracţii. Îi plăceau îndeosebi jocurile, întrecerile şi luptele dintre gladiatori, de la circ. El se lăuda mai ales cu un gladiator puternic, numit Lie, mult apreciat de împărat şi de păgâni, pentru mărimea şi puterea lui. Atunci, un oarecare tânăr creştin, numit Nestor, văzând pierderea atâtor vieţi care se făcea de păgânul Lie, a mers la Sfântul Dimitrie în temniţă şi i-a spus: „Bărbat al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie, te roagă pentru mine”. Iar Sfântul Dimitrie, însemnându-l cu semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci pe frunte, îi zise: „Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi”.

     După întâlnirea cu Sfântul Dimitrie, Nestor, având credinţă în ajutorul şi în puterea cea nebiruită a lui Dumnezeu, porni cu îndrăzneală să se lupte cu Lie cel puternic şi birui mândria acestuia şi-l răpuse.

     Atunci s-a mâniat tare împăratul Maximian şi aflând că Sfântul Dimitrie a încurajat şi a întărit pe Nestor, prin rugăciunile sale către Dumnezeu cel adevărat, împăratul a trimis ostaşii să-l străpungă cu suliţele. Înainte de sfârșit, Dimitrie a cerut o suliță și cu propria mână a înfipt-o în coasta sa, zicând: „Hristos a murit pentru păcatele noastre, eu mor pentru El și credința adevărată”.

    Se spune că prin rânduiala dumnezeiască, după un oarecare timp, un boier binecredincios, Leontie, îmbolnăvindu-se greu, a poruncit să se facă săpături în locul unde i s-a spus că a fost îngropat Sfântul Dimitrie şi minune a lui Dumnezeu, a descoperit trupul neputrezit, care izvora un mir frumos mirositor. Prin atingere de Sfintele Moaşte, Leontie s-a vindecat.

     De ce este minunată această sărbătoare a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie? Pentru că într-o lume în care suntem aproape obsedant obligaţi să ne creăm alţi idoli şi alte icoane, Sfântul Dimitrie vine cu normalitatea lui de soldat al lui Hristos, de ostaş al lui Hristos din marea oaste a Domnului, care este Biserica în slava ei. Dimitrie nu vine să facă un act extraordinar de mare. Ostaş fiind al unui împărat pământesc, la tinereţile lui sigur ar mai fi avut vreo 20-30-40 de ani de slujire împăratului în oastea lui şi sigur moartea tot ar fi venit; dar iată-l pe Dimitrie preferând să moară tânăr, pentru un Împărat mult mai mare şi pentru o Împărăţie mult mai binecuvântată decât aceea în care fusese ispitit s-o vadă înaintea ochilor săi!

     Ce ne-a dăruit Sfântul Dimitrie nouă, românilor? Multe sunt bisericile în ţară care poartă hramul Sf. Dimitrie, însă eu aş vrea să vă amintesc despre două daruri de seamă dăruite neamului românesc:      

- Dimitrie Cantemir, voievod fiind întâiul intelectual de marcă europeană, primul căruia Europa îi acordă un titlu de doctor în ştiinţe.

- Părintele Dumitru Stăniloae, un versant al teologiei româneşti, este cel care ne-a învăţat pe noi cum că transparenţa sfinţilor ne duce la Hristos şi că, în sine, Biserica este comunitatea sfinţilor harismatici şi că fiecare dintre noi suntem chemaţi spre sfinţire. Amin!

     Mulţi şi binecuvântaţi ani sărbătoriţilor!