De la tribuna Unirii, în celula închisorii
”Este grăitor ceea ce a declanșat în timpul închisorii Episcopul Iuliu Hossu: ”Dumnezeu ne-a trimis în acest întuneric al suferinței pentru ca să dăruim iertarea și a ne ruga pentru convertirea tuturor”. Aceste cuvinte sunt simbolul și sinteza atitudinii cu care acești Fericiți în perioada de încercare au sprijinit poporul lor în a continua să mărturisească credința fără să se răbune și fără să cedeze.” (Papa Francisc, în momentul beatificării celor șapte Episcopi Martiri pe Câmpia Libertății din Blaj, 2 iunie 2019)
La 1 decembrie 1918, Fericitul Episcop greco-catolic Iuliu Hossu proclama, în faţa celor peste 100.000 de români adunaţi la Alba-Iulia, Declaraţia Unirii: “Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara-Mamă, România!” A fost mare bucuria românilor atunci. A fost mare bucuria tânărului ierarh care proclama: „A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg pentru suferințele veacurilor, purtate de un neam cu credință în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui”.
Cel care va fi numit cardinal peste ani, militase mult pentru această UNIRE și din acest motiv i-a fost acordată onoarea de a citi actul înfăptuirii României Mari.
După 30 de ani, pe 28 octombrie 1948, a fost însă arestat alături de ceilalți episcopi greco-catolici, iar Biserica sa a fost interzisă la 1 decembrie a aceluiași an.
După multe presiuni, treceri forțate la ortodoxie și arestarea ierarhilor greco-catolici, la 1 decembrie 1948 statul totalitar comunist a emis decretul 358 prin care desfința Biserica Română Unită, nesocotindu-i drepturile și rolul său major în făurirea României Mari: „În urma revenirii comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român și în conformitate cu art. 13 din Decretul nr. 177/1948, organizațiile centrale și statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, ordinele, congregațiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundațiunile, asociațiunile, cum și orice alte instițutii și organizațiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista. Averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor și instituțiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepția expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Român, care le va lua în primire imediat. O comisiune interdepartamentală compusă din delegați ai Ministerelor: Cultelor, Finanțelor, Afacerilor Interne, Agriculturii și Domeniilor și Învățământului Public, va hotărî destinația acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Române sau diferitelor ei părți componente.”
Se pare că dreptatea nu biruise încă, iar ceasul bucuriei proclamat de Iuliu Hossu la Alba Iulia în 1918 s-a transformat repede într-unul al suferinței și al nedreptății.
Nu ar trebui să ne surprindă. Cristos a intrat în Ierusalim și oameni îl ovaționau strigându-i Osana, iar după câteva zile au ajuns să strige răstignește-l, răstignește-l. Mântuitorul Cristos ne avertizase: "Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi" (Ioan 15, 20).
În mod paradoxal binele este răsplătit cu rău, adevărul cu minciună, dreptatea cu nedreptate. Vestitorul Unirii, Episcopul Iuliu Hossu, a petrecut peste 21 de ani în detenție sub regimul comunist, precum ceilalți episcopi și o bună parte din preoții Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Toți s-au jertfit pentru "credința în Dumnezeu", dar "cu nădejde în dreptatea Lui".
Dorința lui Iuliu Hossu și a tuturor românilor adunați la Alba Iulia în 1918 de a avea „o Românie Mare, întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu și pe credința poporului Său”, rămâne încă de înfăptuit. De aceea sărbătorim astăzi Ziua Națională a României, cântând cu o țară întreagă “Deșteaptă-te române”, imnul compus de un alt greco-catolic și comemorând totodată jerfta unei Biserici desfințată tot într-o zi de 1 decembrie.
Pr. Alin CÎNDEA
Citiţi şi:
- Pr. Alin Ciprian Cîndea: 70 de ani de la arestarea episcopilor greco-catolici
- Pr. Alin Ciprian Cîndea: Șapte mărturisitori cu credință nealterată
- Milaș: A fost sfinţită piatra de temelie pentru noua biserică greco-catolică, în locul de naștere al Cardinalului Iuliu Hossu, Vestitorul Marii Uniri
- Vestitorul Marii Uniri, Episcopul Iuliu Hossu, comemorat la Beclean, în prezenţa PS Florentin
- Noua biserică greco-catolică din Milaș, sfinţită de patru ierarhi. Titlul de Cetăţean de onoare, post-mortem, pentru Cardinalul Iuliu Hossu. Cântări înălţate la cer de Veta Biriş
Comentarii
Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, este cel care la 1 decembrie 1918, a prezentat, în faţa celor peste 100.000 de români adunaţi la Alba-Iulia, Declaraţia Unirii: “Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara-Mamă, România!” A fost mare bucuria românilor atunci. A fost mare bucuria tânărului ierarh care a rostit in fata multimii memorabilele cuvinte: „A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg pentru suferințele veacurilor, purtate de un neam cu credință în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui”. După Marea Unire, in anul 1930 Eparhia de Gherla devine de Cluj-Gherla, mutându-şi sediul în oraşul Cluj, si astfel Iuliu Hossu devine Episcop de Cluj-Gherla. Aici îl prinde perioada de ocupaţie horthystă (1940-1944) şi începutul regimului comunist.
Dar martiriul Episcopului Iuliu Hossu a început după 30 de ani de la Marea Unire, pe 28 octombrie 1948, când fost arestat alături de ceilalți episcopi greco-catolici, iar Biserica sa a fost interzisă la 1 decembrie a aceluiași an. Mai întâi a fost dus la mănăstirea ortodoxă Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. În 1955 ajunge la Curtea de Argeş, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat izolat până la sfârşitul vieţii. La 28 aprilie 1969 este numit „Cardinal in pectore”, de către papa Paul al VI-lea. Cardinalul Iuliu Hossu a trecut la cele vesnice în 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din București, ultimele lui cuvinte fiind: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă”. La căpătâiul său s-a aflat episcopul Alexandru Todea.
După neagra perioadă comunistă, apare o rază de lumină pentru martirii greco-catolici care s-au jertfit in inchisorile comuniste pentru credinta lor. Conform canoanelor pe data de 19 martie 2019 papa Francisc a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul de recunoaștere a martiriului episcopilor greco-catolici români Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, „uciși din ură față de credință în diverse locuri din România între 1950 și 1970”, deschizându-se calea pentru beatificarea acestora.
Astfel, Papa Francisc cu ocazia vizitei Sanctitătii Sale in România a oficiat slujba beatificării lui Iuliu Hossu si a celorlalti 6 episcopi martiri greco-catolici, în data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj.
Adaugă comentariu nou