Scurtă poveste despre … cafea

   Arbustul care produce boabele de cafea este originar din Etiopia, de unde, prin secolul al XIV a ajuns în Yemen, apoi, în secolul următor în Egipt. Numele băuturii pregătite după culegerea, prăjirea și zdrobirea boabelor culese de pe arborele de cafea, era pe atunci kahwa, fiind băută numai de arabi. Pentru prima oară, cafeaua a fost adusă în capitala Imperiului Otoman prin anii 1554-1555, în timpul sultanului Soliman Magnificul (1520-1566) de către doi kahweci (cafegii) arabi veniți din Siria și care au deschis fiecare câre o kahvehâne (casă a cafelei), pe malul sudic al golfului „Cornul de Aur”. Acolo se adunau scriitorii și poeții care își făceau cunoscute creațiile lor, se purtau discuții, se juca șah și table. Existența cafenelelor a fost foarte spinoasă, deoarece aici a început să se consume tutun, vin și opiu, constatându-se în scurt timp că „Poporul s-a molipsit de cafenele, nu mai vine la moschei ”. În consecință, autoritățile laice au emis „firmane” iar cele religioase „fetva” prin care se interziceau consumul cafelei, tutunului, vinului,opiului, iar cei care nu le respectau, puteau primi pedeapsa cu moartea. Localurile unde se servea cafea erau ușor de recunoscut, după miros.  Severitatea manifestată împotriva consumatorilor de cafea s-a „muiat” în a doua jumătate a sec. XVII, perioadă în care  această băutură pătrunde masiv în Europa, la Veneția, Marsilia, Londra, Paris, Viena. În Transilvania, aflată sub suzeranitate otomană, cafeaua este pomenită pe la 1650 sub numele de „fekete  viz”(apă neagră). În cronici și documente din Țara Românească și Moldova, de la sfârșitul secolului al XVII-lea și mai ales din secolul XVIII, apar numeroase informații despre „kahveci bași”, care încep să joace un rol important, mai ales în viața orașelor.

   Și, istoria de peste trei secole a cafelei își urmează cursul ei, până într-o „epocă” în care se limitează importurile, consumurile, etc. apărând o „criză” de care mulți își aduc aminte, cât de greu se putea face rost de o cafea veritabilă, cât de scumpă era. Pe piață se pusese în vânzare „nechezol”, un amestec de cafea cu orz sau năut prăjit, de apăruse povestea că înaintea unei ședințe s-a servit o cafea făcută din acest amestec, iar pe timpul ședinței, jumătate dintre participanți au adormit, iar jumătate au   …   nechezat.