Pios omagiu adus de elevii de la Liceul Teoretic Sanitar eroilor din temniţele comuniste. Un auxiliar didactic, în format on-line, stă mărturie

Pe parcursul  săptămânii 8-12 martie 2021, la Liceul Teoretic Sanitar a fost omagiată memoria celor care au plătit în avans libertatea noastră! Elevii noștri au descoperit modul în care au fost tratați acești bravi români de către regimul comunist ateu pentru că au vrut să rămână fideli înaltelor principii morale, intelectuale și spirituale! Caracterele lor puternice reprezintă pentru tinerii de astăzi modele de profesionalism, de demnitate, de integritate!

În acest sens, în temele care s-au dezbătut, au fost integrate noțiuni din mai multe discipline și mai multe domenii educaționale: istorie, religie, psihologie, psihiatrie, drept, etică, educație civică. În cadrul opționalului România ultimului secol, împreună cu elevii claselor a XI-a A și  a XI-a C a fost realizată un auxiliar didactic (deocamdată varianta on-line, aproape definitivat). Desenele în creion de pe coperta auxiliarului au fost realizate de eleva Chiluț Antonia din clasa a XI-a A.

În anul trecut școlar, acest opțional a avut titlul România 100+1 . În continuare vă îndemn să lecturați unul din cele mai frumoase feedback-uri pe care l-am primit de la o elevă din clasa a XII-a A în urma dezbaterii de atunci, pe aceeași temă.

 profesor coordonator Vultur Laura-Mariana

***

Recunoștință...

Găină-Roxana Simona, clasa a XII-a A, Liceul Teoretic Sanitar Bistrița

          Am ajuns aproape de sfârșitul anilor de liceu și scriu aceste rânduri cu emoție în suflet. Ce a însemnat școala pentru mine? A însemnat cunoaștere, descoperire, atât supărări, cât și bucurii, lacrimi și râsete, a însemnat prietenii legate pe viață, experiențe de neuitat. Îmi aduc aminte cum am intrat cu pași mărunți pe holurile liceului; această instituție urma să îmi devină a doua casa, Liceul Teoretic Sanitar Bistrița. Nu știam nici măcar unde îmi este clasa, de abia îmi recunoșteam colegii, însă, cu toate acestea, am ajuns în clasa a XII-a fericită și împlinită.

  Poate unii consideră că liceul este doar un loc în care elevii și profesorii se întâlnesc, iar sala de clasă, doar un spațiu în care profesorul întreabă, iar elevul răspunde. Cred că acest mod de a judeca această perioadă minunată este lacunar. Pentru mine, liceul este un cuib de învățare perseverentă, de înțelepciune și de înțelegere, din care ni se deschid posibile noi orizonturi pe care să le îmbrățișăm mai apoi, pe parcursul vieții. „Școala trebuie să te învețe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun și cel mai aspru.”(Nicolae Iorga)  Îmi doresc ca în viitor să fiu la fel de puternică ca și profesoara mea de matematică, la fel de credincioasă ca și profesoara mea de religie, și blândă, la fel ca doamna dirigintă care îmi este totodată profesoară de limba română. Dânsa mi-a devenit o a doua mamă, în fața căreia pot să mă destăinui, de fiecare dată, cu sinceritate maximă.

         Precum regii și reginele au pus bazele României moderne de astăzi, lăsându-ne o uriașă moștenire culturală, morală și spirituală, la fel, se cuvine să ne străduim și noi, să continuăm ceea ce au început ei. Fiecare profesor este un fel de rege sau de regină la materia pe care o predă, iar noi reprezentăm poporul care ascultă și învață cu sfințenie. Ceea ce apreciez nespus de mult la Liceul Teoretic Sanitar este faptul că nu înveți doar materiile obișnuite, precum: română, matematică, geografie, etc., înveți și despre trecutul, cultura și spiritualitatea acestui popor.

„Nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa! ” (Regele Ferdinand I) Astăzi adolescenți, mâine adulți, am avut șansa să descoperim personalități  care, prin implicarea lor dedicată, prin caracterul lor de o înaltă ținută morală, au contribuit cu prisosință la înfăptuirea României de astăzi: Iuliu Hossu, Miron Cristea, Regele Carol I, Regina Elisabeta, Regele Ferdinand și Regina Maria, Regele Mihai I. Să mai adăugăm pe acei mari români care au influențat la nivel european sau mondial, domeniul în care aceștia și-au adus aportul. Ne referim aici nu numai la marii oameni de știință români (Babeș, Paulescu, Hațieganu, Racoviță, Antipa, H. Coandă, etc.), ci și la marii noștri artiști (Eminescu, Brâncuși, Enescu, Grigorescu). Suntem, de asemenea, obligați să nu îi uităm pe cei ce au apărat, cu prețul pierderii libertății lor, cu prețul umilirii lor și a celor apropiați, cu prețul vieții, libertatea de care ne bucurăm astăzi pe toate planurile: libertatea de expresie, libertatea de conștiință, libertatea religioasă, libertatea cuvântului, libertatea alegerilor, întrunirilor și așa mai departe. Aduc în atenția dumneavoastră câțiva mărturisitori ai adevărului în temnițele comuniste: Ioan Ianolide, Iuliu Hossu, Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Aspazia Oțel-Petrescu, Elisabeta Rizea, Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Richard Wurmbrand, Nicolae Steihardt, Mircea Vulcănescu, Vasile Voiculescu. Lista poate continua... Dacă nu ar fi fost rezistența lor, sacrificiul lor, dacă ei nu ar fi luat atitudine, dacă sângele lor n-ar fi curs, cu dragoste, pentru acest neam și pentru această țară, eu, astăzi, nu aș fi putut scrie aceste rânduri.  Pe toate acestea le-am descoperit prin intermediul opționalului România 100+1, opțional pe care fiecare clasă îl poate alege în școala noastră. Consider că fiecare liceu ar trebui să aibă în oferta de cursuri, un astfel de opțional pentru a învăța despre profesionalismul, originalitatea, curajul și credința unor români  bravi datorită cărora, noi, astăzi , ne bucurăm de o Românie liberă și prosperă, în vremuri de pace.

 „Toți aceștia care au pătimit în închisori au fost mielul de jertfa pentru iertarea păcatelor poporului roman. Ei au fost aruncați în gura celor fără de Dumnezeu, ca să ispășească păcatele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi. Și chiar dacă acuma se pune problema ca sa fie trecuți în rândul sfinților, ei nu trebuie sa fie trecuți în rândul sfinților. Ei sunt sfinți, prin sacrificiul lor.” (IPS Arhiepiscop Iustinian Chira) 

            Le mulțumesc tuturor profesorilor pentru ceea ce sunt acum, le voi fi recunoscătoare toată viața. Încurajez toți copiii să urmeze o școală, să învețe, să se implice sufletește deoarece noi suntem viitorul. Spiru Haret spunea: „Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara.” Societatea de mâine va fi clădită de următorii absolvenți, adică de noi.

            Anii de liceu au fost ani frumoși, luminoși... ani pe care nu o să îi uit niciodată. Amintirea lor, precum o rază strălucitoare și caldă, va învălui mereu inima mea.