Alexandru Cristian Miloș a început Marea Călătorie Galactică

        Alexandru Cristian Miloș, prietenul nostru, ne-a părăsit șocant de repede, poate că nici el n-a știut că pleacă. Meșter în arta scrisului în stele, Miloș acum vede și cealaltă realitate, deja a început ,,Marea sa Călătorie în Timp”, lăsând aici doar amintirea sa prinsă în tristețea celor care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin. M-a impresionat fabuloasa sa imaginație turată deseori la maximul posibil, introducându-ne, cu mijloacele clasice ale SF, în ,,Istoria Sistemului Solar și Crearea Omului”. Miloș nu-l contestă pe Dumnezeu, el crede în El, poetul cosmic se joacă cu noi pentru că ,,vine din Viitor cu OZN-ul ca să corecteze Viețile și Istoriile Multiple!” Am mai aflat, citindu-l, că ,,Omul nu se poate rupe de Cer, el este o parte din Cer, din Dumnezeu Extraterestrul!”

        Poetul depărtărilor astrale a suferit mult în viața aceasta gri, el s-a înălțat dincolo de nori cu mijloacele sale specifice și a fost fascinat de saltul acesta, nemaiținând cont de mizeriile materiale în care s-a zbătut mai mereu și care începeau să-l sufoce. Îmi spunea că avea mai mereu probleme cu apariția cărților sale, nu avea bani să le finanțeze pentru tipar, iar unii care aveau bani din abundență, îl tratau de cele mai multe ori cu indiferență și chiar cu dispreț, nu e așa, azi dacă nu ai bani, nu te-ai descurcat, ești pe nicăieri. Un lucru este cert, AC Miloș n-a intrat în lumea hoților, a infractorilor de viață, a corupților, el a rămas în lumea lui, tratând lipsurile sale materiale cu totală detașare. Cu excepția unei clipe prea grea pentru el, când a cerut ajutor financiar de la Consiliul Local Bistrița, orașul pe care l-a iubit atât de mult, acel mic ajutor de supraviețuire de o mie de lei lunar. Cine a citit măcar o carte a lui Miloș, cu siguranță a învățat să se plimbe prin praf de stele. AC Miloș nu este doar un Cetățean de Onoare al Bistriței, el este și un Cetățean de Onoare al Cosmosului, pentru că imaginația sa spirituală l-a purtat pe acele căi greu accesibile și a încercat să ne facă și pe noi părtași la această aventură colosală a spiritului uman.

        Academicianul și scriitorul Nicolae Manolescu scria despre AC Miloș, cuvinte emblematice, ,,Situându-și unele vise de astronaut pe raza unor lecturi din Jules Verne, Wells, Bradbury, Asimov, menționându-i pe Einstein și Heisenbrg, dar trăgând cu ochiul (și) la Isus, bardul bistrițean e un trubadur al Omului Cosmic, al fotonilor, al clonărilor, al ADN-ului. Noutatea, să recunoaștem îndrăzneață, a acestui poet, constă în faptul că operează cu conceptele științei și tehnicii, prin intermediul cărora gândește imaginativ și își compune cu dezinvoltură metaforele adecvate.” Alex Ștefănescu continuă, ,,Tensionate trăiri în lumină! O artă a vârtejelor cosmice!”. Iar profesorul Vasile Găurean ne duce la concluzia, ,,Alexandru Cristian Miloș percepe starea de iubire ,,cu ochi de zeu”, se află în căutarea paradisului pierdut,  creează un univers liric original, clădit cu multă imaginație și inteligență poetică.”

        Să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să-l ierte, să-l odihnească în pace și dacă îl miluiește, atunci măcar acolo la poarta raiului, rezemat de o stea, AC Miloș va avea timpul necesar să-și recitească în liniște cărțile sale și din când în când, va urca într-un OZN al Raiului și va pleca la o plimbare pe Căile Astrale, prin Lumea Galactică pe care a vrut atât de mult s-o cunoască...