Pr. Vasile Beni: Femeia în familie, Biserică şi societate

Dragii noştri credincioşi!

Hristos a Înviat !

      Duminica a treia după Învierea Domnului este înscrisă în calendarul nostru creştin ortodox ca fiind Duminica femeilor mironosiţe. Iar textul Evangheliei de la această Duminică îl descrie Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu în capitolul 15. Iar în cele ce urmează , mă voi opri foarte pe scurt la cele amintite şi în titlul meditaţiei din această duminică.

    Cine este femeia. Dacă ar fi să definim femeia  am putea spune despre ea o mulţime de lucruri şi toate frumoase. „Femeia este al cincilea anotimp”, spunea pe bună dreptate Gr. Vieru, pentru că dă un climat aparte atmosferei de acasă, de la serviciu, dar şi în societate. În mare parte, nici nu trăieşte pentru ea ci pentru cei pe care îi iubeşte.

   Femeia în Biserică şi societate. Într- una din predicile sale, părintele Ilie Cleopa ne spune: „Femeile creştine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decât bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfânt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre. Femeile credincioase sunt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi ostenitoare, model în societate. Femeile credincioase sunt întâi la biserică, întâi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate”.

   Femeia în familie. Dacă vrem să fim sinceri cu noi înşine şi să vedem cât de mult se jertfeşte soţia pe altarul familiei avem nenumărate motive pentru a fi recunoscători. Am putea spune că este preocupată de toate:

Dimineaţa: -  de micul dejun, cu ce haine să ne îmbrăcăm, de curăţenie, de prânz şi cină. Iar toate acestea le face din drag şi cu drag pentru ca cei din familie să fie fericiţi.

Există chiar şi o pildă sau un exemplu în acest sens care are ca şi titlu: Post de serviciu „mama!” şi care ne spune că  la un centru de recrutare al forțelor de muncă s-a dat un anunț care a fost pus pe internet și a apărut și în ziare. Titlul ales pentru jobul disponibil se chema director de operații. Pentru acest post puteau aplica numai persoane de genul feminin. Au început să sune telefoanele pentru angajare și a fost organizată o sesiune de interviuri.

       Cel care făcea recrutarea a prezentat candidatelor postul astfel: „Nu este doar un loc de muncă, ci probabil cel mai important lucru pe care îl puteți face în viață.

     Responsabilitățile și cerințele sunt destul de ample. Pentru acest post e nevoie să puteți lucra stând în picioare cea mai mare parte a timpului sau chiar tot timpul. Constant în picioare”.

     Intervievatele începuseră deja să murmure. „Câte ore pe zi va trebui să stăm în picioare?”, a întrebat cineva.

     Recrutorul a continuat nestingherit: „De la 135 de ore pe săptămână până spre nelimitat. Practic, 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână”.

   „Acest job nu are deloc pauze?”, a mai replicat o candidată.

    „Exact, nu există pauze disponibile.” „Dar acest lucru nu este legal. Să nu poți lua prânzul nu mi se pare în regulă”, s-a indignat altcineva. „Nu, puteți lua prânzul, dar numai după ce asociatul a terminat de luat masa.”

     „Da, e un job dificil”, oftară câteva intervievate.

      „Pentru acest post este nevoie de abilități excelente de negociere și relații interpersonale. De fapt, căutăm o persoană care să aibă calificări în medicină, finanțe, artă culinară. Asociatul are nevoie de atenție constantă. Uneori, va fi nevoie să stați cu asociatul pe timpul nopții. Trebuie, așadar, să fiți capabile să lucrați într-un mediu cam haotic. Dacă aveți viață personală, veți fi nevoite să cam renunțați la ea. Nu vor exista vacanțe.

       De Crăciun, de Anul Nou, de Paști, volumul de muncă va crește. Și toate acestea, cu o dispoziție zâmbitoare. Jobul trebuie prestat 365 de zile pe an.” „Asta e o cruzime fără margini. Nu cred că veți avea nici o angajată pentru acest post. Nu. E inu­man. E o nebunie”, strigară toate în cor.

     „Să știți că există și satisfacții”, liniști recrutorul mulțimea agitată. „Legăturile semnificative pe care le creați și sentimentele obținute din ajutorarea asociatului sunt semnificative. Acum, la final, să vorbim despre salariu. Postul nu va fi plătit absolut deloc.”

    „Cum, să lucrăm complet gratuit? În nici un caz.”

    Recrutorul își terminase prezentarea. „Dacă v-aș spune că există cineva care, chiar în acest moment, ocupă acest post? De fapt, milioane de oameni.” „Cine, cine?” „Sunt mamele! Mamele noastre.”

Iar acest lucru îl fac din suflet pentru suflet pentru ca oamenii dragi să fie întotdeauna fericiţi! Amin!

Pr.Vasile Beni