Prof. Nicolae Gălăţean: Jocurile noastre sunt aşezate, nu ca în Oltenia. Azi, toate dansurile se termină în piruetă. Unde-i învârtita care a avut un rol filozofic?

Consiliului Judeţean a găzduit simpozionul cu tema „Promovarea Spectacolului Folcloric în contextul actual” în cadrul căruia o intervenţie deosebită a avut fostul director al Centrului Judeţean pentru Cultură, prof. Nicolae Gălăţean.
„Prima întrebare pe care ar trebui să o puneţi fiecare este cine sunteţi, ce reprezentaţi în istoria culturii române, în cultura românească? Dumneavoastră nu sunteţi funcţionari. Nu sunteţi nişte meseriaşi care îi învaţă pe unii să danseze, să joace sau să cânte. Dumneavoastră sunteţi nişte oameni care aduceţi la lumină istoria naţională. Nu vreau să spun cuvine mari aici, ci adevărul. În istoria noastră există o perioadă veche numită „perioadă neagră”, în care nu sunt izvoare, nu apărem în diferite scrieri, nu se ştie nimic de daci şi de urmaşii lor. Din istoria aceea, chiar dacă acele documente au cam dispărut subit, a rămas ceva. Cusăturile de pe costumele naţionale reprezintă scrierea dacică, istoria lor. Jocurile reprezintă stilul lor de viaţă, cântecele fac parte din sufletul lor. Gândiţi-vă că suntem singurul popor la care învingătorii i-au ridicat un monument – un lucru foarte frumos – dar ceea ce este mai important, pe acest monument este istoria Daciei, atât de veridică şi atât de fidelă e reprezentată în acele metode încât se pune o întrebare firească. De unde s-au informat? De unde au avut o asemenea informaţie încât totul să fie real? Nimic nu e fals, nimic nu e mai sus sau mai jos, ca să fim lăudaţi sau, dimpotrivă, cotaţi ca un popor slab. Dumneavoastră sunteţi ca şi arheologii. Descoperiţi lucruri extraordinare despre istoria ţării noastre. Domnilor directori şi coregrafi, faceţi-vă ordine în branşă. Foarte mulţi dintre cei care au fost dansatori dintr-o dată au devenit „maestru coregraf” şi încep să facă dansuri după capul lor, să denatureze şi chiar să distrugă această valoare naţională, aceste jocuri. Toate acestea sunt valori de patrimoniu naţional care dovedesc existenţa în timp a acestui popor. Trebuie să găsiţi o soluţie. În urmă cu nişte ani, ne-am adunat câţiva directori la Iaşi şi am făcut o nouă lege a culturii. Dar, a venit şeful Comisiei de cultură din Senat în această sală, a vorbit numai dânsul, dar nu ştia nimeni unde e legea respectivă în care am încercat să punem la punct unele lucruri. Dacă eşti maestru coregraf înseamnă că eşti o personalitate, înseamnă că eşti tobă de carte, de ştiinţă în acel domeniu. Nu oricine e maestru coregraf. Pe urmă, aceste jocuri, chiar dacă nu o să fiţi de acord cu mine... Făcând o comparaţie gratuită – ai un ou, este un ou, dar dacă-l spargi, nu mai ai nimic. Acest joc al nostru îl luăm şi-l spargem dacă vine coregraful şi îşi arată măiestria. Îl dau exemplu pe domnul director Toma, un om extraordinar de bine pregătit care când pune un dans ştie istoria dansului, istoria zonei, toate amănuntele. Şi atunci nu doar că are respect pentru acest subiect care e jocul, ci îl lasă acolo aşa cum l-au făcut oamenii aceia în vechime. Şi încă un lucru, se merge spre uniformizarea jocurilor româneşti. Jocul de Năsăud şi jocurile noastre au fost jocuri aşezate, nu leneşe, dar molcome. A fost şi o vorbă – aşa se joacă ca fata să nu asude. Nu se juca ca în Oltenia unde jocurile sunt pline de viaţă. Acum şi jocurile noastre se joacă în aceeaşi viteză ca în Oltenia. A apărut un element nou în aceste jocuri, urmăriţi-le. Eu le urmăresc. Nu sunt coregraf, sunt profesor de istorie şi filozofie, dar am lucrat în cultură 47 de ani neîntrerupt în funcţii de conducere. Am avut responsabilităţi. Uitaţi-vă că a apărut pirueta. Pirueta e peste tot, toate dansurile se termină în piruetă. Unde-i învârtita care a avut un rol filozofic de a strânge fata în braţe, pentru că multe erau prima dată la bal sau la horă. Avea un rol de intimitate premergătoare iubirii. Acum învârtim fata de zece ori în piruetă pe lângă noi. Un alt lucru asupra căruia mi-a atras atenţia un italian, vecin de-al meu, dar are afinităţi cu cultura. Mi-a spus că, în spectacole, când apărea România erau aşezaţi pe o linie, pe două linii, şi fetele erau în spate. Era aceeaşi coregrafie. Dar să ne uităm acum şi să recunoaştem, că vine trupa din Paris sau Londra, românească, aşa joacă. Nu avem fantezie să facem altceva. Am avut un necaz cu spectacolele care se făceau pe vremuri, cu plenare, congrese de partid. Am adus o formaţie din Ţăgşor, ţărani de la 50 de ani în sus. La Casa de cultură era Botoş. Nu au putut intra în „mână”. Au intrat în scenă şi când le-a venit lor bine, au început să joace. Concluzia din sală a fost că au greşit, că toţi ceilalţi au jucat ca al carte. Domnul preşedinte Marinescu, căruia îi port un respect deosebit, a făcut lucruri deosebite. Până în 1989 eu i-am fost şef, eram vicepreşedinte al Comitetului Judeţean pentru Cultură, şi dânsul era directorul Muzeului Judeţean. Toate instituţiile de cultură aparţineau de noi, deci dânsul îmi era subaltern. La insistenţele lui, am acceptat să vin director al o nouă formă de organizare a culturii din Bistriţa. S-a făcut Centrul Judeţean pentru Cultură. Părerea mea e că este cea mai bună denumire – şi nu pentru că s-a dat la Bistriţa – pentru că e atotcuprinzătoare. Prima sarcină de la domnul preşedinte a fost să iau orchestra la mine. Am luat orchestra, am făcut Statutul şi Regulamentul. Era un număr limitat de oameni care nu aveau spaţiu, erau într-o magazie la Şcoala „Sfânta Maria”. Am mărit schema. În momentul în care mi-am dat demisia în 2010 din funcţia de director, am lăsat în urma mea Ansamblul „Dor Românesc” cu 30 de persoane. S-a făcut un salt foarte mare aici. Am căutat să avem numai valori – şi în orchestră şi la soliştii vocali. Aveam 12 solişti vocali, în frunte cu Matilda şi cu Valeria Peter Predescu şi cu domnul director. Îi doresc domnului director să aibă un mandat lung. Am foarte mare încredere că domnul director va face lucruri extraordinare în judeţul nostru. Nu am reuşit să fac trupă de dansuri. Am încercat, dar nu s-a putut. Bravo conducerii actuale şi lui Paşcu că a reuşit să facă acest lucru. Vreau să remarc un lucru. Cred că Ansamblul „Dor Românesc”, în perioada cât am fost eu director, a avut cele mai multe spectacole din toate ansamblurile profesioniste, pentru că noi am considerat, împreună cu domnul Marinescu, că ansamblul este instrumentul cu care Consiliul Judeţean îşi pune în teren principiile culturale. Practic, trebuia să ajute la refacerea culturală, artistică a judeţului. Cel puţin la 90% din festivalurile care s-au organizat atunci, sâmbătă şi duminică, era prezent Ansamblul „Dor Românesc” cu orchestra. Un instrumentist chiar m-a reclamat la domnul preşedinte că îi folosesc prea mult. A doua zi a venit singur şi mi-a spus de reclamaţie. Dar am făcut aceste lucruri extraordinare pentru ţăranul român din Bistriţa-Năsăud care a început să-şi dea seama că sunt ai noştri, - ai noştri erau „Dor Românesc” - adică i-au îndrăgit, i-au luat în colectivitate. Au fost foarte apreciaţi, de multe ori ne-au dat lacrimile. La Delureni, au ieşit din biserică cu praporii şi cu popa direct scenă, în centrul satului, la spectacolul lor. Şi aceste lucruri s-au repetat în multe localităţi. Eu sunt foarte mândru că am reuşit să fiu director la o asemenea formaţie de elită, şi spune de elită – aici e martor domnul director actual care a condus practic ansamblul pe secţiuni, împreună cu domnul Cigu. Am fost la foarte multe repetiţii, eram exigent cu repertoriul. Am luat un absolvent de Conservator de canto ca să îmbunătăţească tehnica soliştilor vocali. Am cumpărat pianine, le-am alocat trei camera mari ca să aibă condiţii foarte bune, le-am luat microbuze să se poată deplasa. Am căutat să asigur şi baza materială corespunzătoare şi baza umană. Le mulţumesc tuturor celor care au făcut parte din acest ansamblu pentru modul civilizat în care s-au comportat, nu am avut nicio problemă cu nimeni, au fost oameni extraordinari. Pe mulţi instrumentişti i-am folosit pentru a rezolva problemele în unele sate în care nicicum nu exista un instrumentist să putem face repetiţii. În fiecare an, înainte de Anul Nou, în această sală, „Dor Românesc” dădea un spectacol pentru Consiliul Judeţean, pentru domnul preşedinte şi consilieri. Era un spectacol cam de o oră. Iar de 8 Martie, „Dor Românesc” era la Consiliul Judeţean să sărbătorim doamnele cu muzica ansamblului a spus prof. Nicolae Gălăţean.