Pr. Vasile Beni: Atunci când ne dedicăm viața pentru aproapele nostru, devenim nemuritori

Atunci când ne dedicăm viața pentru aproapele nostru devenim nemuritori

        Un exemplu practic din care avem de învățat! „Flacăra din lampa vieții”

              Textul Evangheliei la Duminica a patra după Rusalii: ,,În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, rugându-L și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Și i-a zis Iisus: Venind îl voi vindeca. Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai spune un cuvânt și se va vindeca sluga mea. Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face. Auzind, Iisus S-a minunat și a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credință. Și zic vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în Împărăția Cerurilor. Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Și a zis Iisus sutașului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Și s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela. (Ev. Matei 8, 5-13)

                              Dragii noștri credincioși!

          Fiecare dintre noi, la un anumit moment din viaţă, am avut nevoie de ajutor din partea celor apropiaţi. Şi trebuie să recunoaştem că şi de acum înainte vom avea nevoie. Întrebarea este însă ce fac eu pentru aproapele, pentru cel ce are nevoie de ajutorul meu.

      Poate că ar fi bine să ne întrebăm şi să ne răspundem în acelaşi timp: cum ne comportăm când vedem un bătrân, un om cu handicap sau un bolnav, ori un om care are nevoie de ajutor?  Ne gândim că am putea fi noi în locul lor?

      Pentru că, de multe ori, noi nici nu ne gândim cât bine am putea face pentru cei din jurul nostru: cu rugăciunea, cu ajutorul concret sau prin exemplul pozitiv. Fiecare avem nevoie de ajutorul celuilalt şi Evanghelia de azi ne îndeamnă să săvârşim fapte bune, să ajutăm pe bolnavi, să ne rugăm pentru toţi oamenii care suferă de boală, singurătate şi de întristare.

                Un exemplu practic din care avem de învățat!  ,,Flacăra din lampa vieții”

 ,,A fost odată un medic foarte priceput și dedicat. Datorită lui, mii de oameni care erau la un pas de moarte au fost vindecați.

       Iată că într-o zi Moartea a apărut în fața lui și i-a spus:

          – Uite ce se întâmplă, ești într-adevăr un doctor foarte bun, dar salvând atât de mulți oameni de la moarte, deranjezi echilibrul din lume. Îți propun ceva. De astăzi, când te duci la un bolnav să îl tratezi, vei vedea o lampă lângă capul lui.

         Prin flacăra din lampă vei ști dacă persoana respectivă trebuie să moară sau dacă mai are zile pe acest pământ. Dacă focul este slab și pare că se stinge, acesta va fi un semn că trebuie să-l lași pe om în seama mea. Dacă focul arde puternic, înseamnă că îl poți vindeca. Drept garanție a acordului nostru, îți voi lăsa propria lampă. Ține-o lângă tine ca să vezi cât va dura propria ta viață.

              Acestea fiind spuse, Moartea a dispărut.

           Într-o zi, la scurt timp după acea întâmplare, l-au chemat pe medic pentru a salva un nou-născut grav bolnav. Când a intrat, a văzut o lampă lângă capul copilului, în care pâlpâia un foc slab, abia vizibil. Doctorul s-a gândit la acord, dar i-a părut atât de rău pentru mamă și pentru viața copilului încât a luat niște ulei din propria lampă și l-a turnat în lampa copilului, astfel mărind flacăra. A salvat copilul, l-a îngrijit și a plecat.

           A doua zi a mers la o colibă unde locuia o familie săracă, dar numeroasă. Mama era pe patul de moarte iar cei șapte copii ai ei stăteau triști în jurul ei. Flacăra din lampa femeii era atât de slabă încât s-ar fi putut stinge în orice moment. De asemenea, ca în cazul copilului, a turnat ulei din lampa lui în lampa ei.

           Zi de zi, doctorul făcea la fel, nici măcar o dată nu a respectat acordul și de fiecare dată și-a mai luat puțin ulei din lampă pentru a-i salva pe alții. A trecut un an și medicul s-a îmbolnăvit grav, iar când s-a uitat la flacăra vieții sale, a văzut că abia clipea.

     Deodată, Moartea a apărut lângă el și i-a spus:

           - M-ai înșelat, ai încălcat acordul nostru de fiecare dată, dar a venit și rândul tău. Astăzi am venit după tine.

          Doctorul s-a trezit în lumea de dincolo, într-o sală imensă, unde erau așezate multe lămpi, aproape stinse ca a lui.

          – Mai ai o singură șansă, spuse Moartea. Pentru că tu ți-ai cruțat viața de dragul altora, se consideră că ai dreptul să torni la tine ulei din fiecare lampă pe care o vezi aici și să-ți continui viața încă mulți ani.

    – Nu, nu vreau să profit de alții, scutură medicul din cap.

          -În acest caz, nu mai am putere asupra ta, ai dovedit că ești special. Ești liber să trăiești, pentru că atunci când o persoană își dedică viața altora, este nemuritoare".

        Ca o concluzie, să căutăm ca celui care este bolnav să-i spunem o vorbă bună. Pentru că, o vorbă bună face mai mult decât o floare. Uneori, un sărut pe frunte vindecă mai multe decât medicamentele. Vindecă sufletul. Iar un om  care îţi stă alături valorează mai mult decât cred unii că pot cumpăra prin cadouri scumpe. Timpul e un cadou pe care trebuie să îl meriţi şi pe care trebuie să ştii să îl oferi aşa cum trebuie şi, mai ales, atunci când trebuie. Aşadar, să încercăm  să ne facem timp pentru cei care au nevoie de ajutorul nostru. Amin!

Pr. Vasile Beni