În anul 91 al vieții, bistrițeanul Albu Toader are două defecte: muncește prea mult și nu agreează și nu apelează la sprijinul celor din jur

Își are obârșia într-o familie din zona orașului Luduș, din județul Mureș, compusă din zece suflete: părinții, bunica și șapte frați și surori de la rădăcina neamului nostru satul românesc cu viața sa uneori deosebit de grea, dură și aspră, cum a fost și cea din perioada de la sfârșitul celei de a doua mari conflagrații mondiale. Prin Convenția de Armistițiu din 12 septembrie 1944 întreaga viață politică, economică și socială a țării a fost subordonată intereselor ocupantului vremelnic. Țara noastră a fost obligată să plătească fostei U.R.S.S. despăgubiri uriașe de război, în valoare de 300 de milioane de dolari,  echivalentul de azi a peste cinci miliarde de dolari, s-a instituit sistemul cotelor obligatorii destinate întreținerii trupelor de ocupație sovietice iar, în 1949, s-a început procesul de colectivizare forțată. În preajma acestui eveniment, capul familiei s-a lăsat convins de un binevoitor ca, în schimbul câtorva saci de grâu și porumb să-l gratuleze cu câteva hectare de teren în plus față de cele pe care le avea. S-a dovedit a fi o opțiune  defavorabilă familiei, care i-a atras includerea în categoria chiaburilor și i s-a aplicat un tratament deosebit de dur, iar măsurile luate de autorități împotriva sa au obligat-o să se înscrie în colectiv. În noua situație, mezinul familiei, Toderică a venit cu acordul părinților, la Bistrița, unde s-a angajat și a lucrat în Stația C.F.R. la încărcat-descărcat vagoane, o muncă grea și epuizantă. A constituit motivul pentru care ulterior s-a transferat la Fabrica de oțet. Din anul 1990, respectiv de la vârsta de 58 ani este pensionar. A fost căsătorit cu Florica, o fiică a satului Rusu Bârgăului, fostă angajată a Poștei Române, în prezent decedată. În timpul căsătoriei a edificat la Rusu Bârgăului o locuință compusă din două corpuri fiecare cu intrare separată având în componență câte două camere, bucătărie, cămară și beci. ( Un corp de clădire e destinat familiei sale, iar celălalt familiei lui Sandu, fiul fostei soții – n.n.). De atunci se ocupă de administrarea acesteia și a terenului aferent. A devenit producător de hrană, de legume și zarzavaturi ecologice, libere de pesticide, insecticide, stimulatori, fertilizatori cu efecte nocive asupra sănătății umane.  Nu consumă decât ceea ce produce personal. Programul său de muncă începe zilnic la orele 7,00 dimineața, când se deplasează în Stația C.F.R., de unde ia trenul, care îl ajută să ajungă la gospodăria sa de la Rusu Bârgăului  și se încheie la orele 19,00 seara, când revine la Bistrița și se ocupă de autogospodărire ( cumpărături, menaj, activități casnice). La întâlnirea avută  zilele trecute era necăjit că datorită majorării de către operatorul privat cu cca 26 % a prețului legitimațiilor de călătorie nu și-a putut reînoi abonamentul întruât destinase doar 95 lei în loc de 111 lei !. Meditând asupra subiectului am considerat că atât împricinatul cât și alți josenari ar merita să beneficeze chiar de o reducere a prețului biletelor de călătorie în urma pagubelor mari cauzate de vijelia de la sfârșitul lunii trecute, care i-a lăsat fără recolte. În pofida acestor inconveniente, domnnul Albu nu renunță la pasiunea sa mai ales că activitatea în aer curat, sub mângăierea razelor soarelui se constituie și într-o terapie benefică împotriva necazurilor cauzate de vârstă ori alte cauze. Noi îi dorim succes și multă sănătate.