Pr. Radu Liviu Roșu: Doar pentru AZI sau a fi conștient de tine însuți

”Când vă surprindeți alunecând în așteptare...ieșiți repede din ea. Intrați în momentul prezent. Fiți, pur și simplu, și bucurați-vă de sentimentul vieții. Când sunteți prezent, nu este niciodată nevoie să așteptați ceva” - Ekhart Tolle

Dragi cititori! Subiectul pe care vreau să-l dezvolt în acest articol vine în urma experienței mele în lucrul cu persoanele dependente, pentru care AZI, este unul dintre cele mai importante momente din viața lor, mai ales când se află la începutul recuperării, când nimic pare că nu se leagă și toate parcă le sunt împotrivă, când a nu consuma drogul ”preferat” se rezumă adeseori la distanță de cinci minute sau mai puțin. Pentru o persoană dependentă, AZI, este mult mai ușor de gestionat decât ”NICIODATĂ”.

Așadar, momentul prezent este o șansă sau o povară. Suntem liberi să ne alegem modul în care ne raportăm la prezent, făcând din acest moment o bucurie sau o piedică. Momentul prezent este punctul în care timpul atinge veșnicia. Să vorbești despre momentul prezent poate fi precum ”ferește-te de rău și fă binele” și este alimentat de prezența lui Dumnezeu.

Sarcina noastră este să ne concentrăm atenția asupra lui în mod necondiționat. Doar așa putem să vedem frumusețea vieții, dar, un lucru important, putem să îi determinăm pe alții prin atitudinea noastră să-și dorească și ei schimbarea.

Să luăm ca exemplu o persoană care suferă de pe urma unei probleme de dependență. O astfel de persoană numai în prezent nu este ancorată deoarece dependența îl ține în într-o lume a fanteziei și a non-realității.

Ce nu ar fi da o astfel de persoană, ca la începutul călătoriei ei pe calea recuperării să fi putut intra în capul ei să vadă cu adevărat ce se întâmplă acolo? Nu ar fi descoperit decât nebuloase și confuzii, dar cel mai important, ar fi descoperit o puternică luptă spirituală. Doar în momentul prezent poate o persoană aflată în proces de schimbare, să schimbe această luptă spirituală și să dobândească pacea și liniștea.

Doar trăind în prezent putem simții cu adevărat fiorul vieții și o întâlnire profundă a ființei noastre însetate după Dumnezeu. Însă, decizia aceasta ne aparține în totalitate. Putem să-L întâlnim pe Dumnezeu doar în momentul prezent. Acesta este spațiul în care Dumnezeu hotărăște să-Și limiteze propria putere. Noi alegem dacă trăim sau nu în momentul prezent.

Pe de altă parte, percepem prezentul în moduri foarte diferite. Momentul prezent este fără formă și poate fi simțit ca mare sau mic. Dacă stăm pe scaunul destinului, iar destinul ne atinge un nerv, acel timp pare mare. Dacă ne delectăm cu o mâncare foarte plăcută, atunci timpul parcă trece ca o clipită.

Ce este ciudat, este faptul că adeseori noi alegem să nu ne petrecem mai mult timp în prezent. Din nefericire, mintea blochează contactul cu prezentul, de fiecare dată când are șansa să facă acest lucru.

Mintea, mintea rațională, nu poate avea încredere în momentul prezent deoarece nu îl poate controla, de aceea aproape că este în conflict cu el. Acest lucru îl face pe om să se comporte total inconștient, precum o caracatiță care încearcă să scape înotând în multe direcții. De aceea rugăciunea este cea care îl aduce pe om în prezent și ne ajută să rămânem în el.

Când suntem în rugăciune, nu ne aflăm în mijlocul valurilor de gânduri obișnuite. Prin rugăciune mă întâlnesc personal cu Dumnezeu, acolo vine puterea lui Dumnezeu, care înmoaie inima și aduce seninătate, cel puțin pentru o scurtă vreme.

Dumnezeu vrea ca oamenii să-și îndrepte atenția în special spre două lucruri: spre veșnicia însăși și spre acel moment în care ne întâlnim cu veșnicia.

Clipa în care ne aflăm în momentul de față, oamenii pe care îi întâlnim aici și acum, sarcinile în care suntem implicați acum – acestea sunt întotdeauna cele mai importante din viața noastră.

Astfel, se împlinește voia lui Dumnezeu cu noi, sau cu alte cuvinte ne descoperă voia Lui în ceea ce ne privește. Această perspectivă este foarte eliberatoare. Nu trebuie să analizăm sau să ne zbatem sau să rezolvăm totul. Dimpotrivă.

Primul lucru care trebuie spus despre gestionarea timpului este că nu există așa ceva. Noi nu gestionăm timpul. Timpul ne gestionează pe noi dacă Îi permitem lui Dumnezeu să aibă loc în programul nostru. Dumnezeu este, sau ar trebui să fie, totul chiar și posesorul timpului. El este calea, formatorul, modul, prioritizarea programului nostru.

Dar, atenție! Atunci când începem cu presupunerea că timpul este al nostru, inconveniențele sau oamenii care se ivesc cerându-ne întărire și nădejde pot deveni apariții nedorite în programul nostru. Însă, putem începe ziua cu afirmația că timpul nostru nu este al nostru, ci al lui Dumnezeu. Astfel ne ajustăm așteptările. În acest fel putem să ne întrebăm: ”Doamne, ce ai vrea ca eu să fac acum?” Sau, mai bine spus: ”Doamne, ce vrei să faci prin mine acum?”

Această atitudine îndepărtează atenția pe care o acordăm propriei persoane și ne canalizează spre Dumnezeu, făcându-ne liberi și împăcați. Dacă apar întreruperi, și vor apărea, ele pot fi primite ca venind din partea lui Dumnezeu. În acest fel putem deveni treptat recunoscători pentru întreruperi.

Libertatea noastră presupune să îmbrățișăm tot ceea ce ni se întâmplă, negativ și pozitiv, durere și plăcere, dezamăgire și bucurie, ca o binecuvântare dumnezeiască deghizată. Este nevoie deseori să punem pauză și să evităm să reacționăm negativ. Avem nevoie să ne amintim de Dumnezeu și apoi să ne gândim la ce dorește El să facem în continuare. Avem tot timpul de care avem nevoie să facem lucrurile pe care Dumnezeu ne-a lăsat să le facem.

Pentru persoanele dependente a funcționa după un program care să îi ancoreze în momentul prezent este ceva vital. O persoană dependentă nu mai poate fi ca ceilalți oameni, de aceea este neceasar să-și dezvolte un program zilnic în care să primeze întâlnirea cât mai deasă cu Dumnezeu.

Nu noi trăim viața. Viața ne trăiește pe noi.