Oameni și Locuri din Ilva Mare, în atenția lui Ștefan Sas

Pe Valea Ilvelor, mai precis în comuna Ilva Mare, doamna Ilvelor,  pe zăhata ce duce spre Poiana Cătunenilor, pe partea stângă cum urci, nu departe de ulița rincipală, ne apare în față o casă bine amplasată, bine îngrijită, cu verdeață și flori fel de fel. E casa profesorilor Elisabeta și Ștefan Sas, dascăli mereu prezenți în viața  obștei, lărgind noțiunea de sat. În casa dânșilor e un adevărat atelier de creație, pictură și literatură. Se întrec în acțiuni de cercetare, de valorificare a faptelor de cultură ilvene, fapte mari și demne de laudă prin care promovează  lecții de istorie locală, un umanism activ și cultul prieteniei ca niște artiști ai spiritului. Unul pictează, celălalt cercetează, ca două albine, că de fapt, ambii sunt profesori de biologie, luând modelul albinei, încărcați cu roadele științei și ale înțelepciunii depuse în vatra strămoșilor care nu au părăsit-o, vatra ființei lor,  unde veacurile au făurit în tăcere cultura noastră populară.

 A patra carte cu caracter etnografic este cea de față, cu o prefață scrisă de cele două fete, Alina și Simona, mândre de părinții lor, care prin tot ce fac dovedesc că oamenii pot fi folositori și după pensionare, răspândind lumina cunoașterii prin scris, cu convingerea că vorbele zboară, scrisul rămâne.

Cu o abordare minuțioasă, spun fetele, tata scoate în față personaje  memorabile și evenimente semnificative, care au marcat comuna Ilva Mare, fie că este vorba de preoți, dascăli, alți cărturari, primari, gospodari ai satului, rapsozi populari, oameni care după priceperea lor au făcut ceva pentru sat. Apar portretele celor 18 primari, începând din anul 1907, ce semnifică imaginea gândurilor satului. O mărturie a identității și a valorilor care au conturat comunitatea și sudează rădăcinile printr-o călătorie emoționantă în timp.

Cartea cărturarului ilvean te captează și te încântă dovedind un interes sporit față de cei care au slujit satul și față de cei ce s-au înălțat pe podiumul  culturii, lucrând pe alte meleaguri, apreciați de comunitatea în care s-au înrolat prin procesul muncii. O carte portretistică, cu oameni de ieri și de azi, ce ridică prestanța satului, în ambianța căruia scriitorul zilei a presărat cartea cu umbra viselor de altădată, în atmosfera casei părintești, care i-a răvășit ființa și i-a hrănit visele. Satul însăși, cu oamenii lui este înghițit de vremuri și ușor, ușor devine  pustiu, fără viață. Mare noroc cu preotul și cu condeierii de talia lui Ștefan Sas, care mai pomenesc numele celor ale căror zâmbete s-au stins.

Tentația rugăciunii apare în carte prin paginile de slăvire și cinstire a  preoților locali ce s-au închis în odaia sufletului lor prin rugăciune, ducând  mesaje  peste zările senine ale sufletului. Mă bucur că printre dânșii se află și un consătean de-al meu, din satul de peste Râu-Lușca, Năsăud, preotul paroh IULIU CIOLCELIU, din părinții Grigore și Floarea (din familia Hanț, Năsăud), care a slujit aici timp de 39 de ani, ani încărcați de multe realizări, printre care  reînhumarea  celor 40  de ilveni mutați în cimitirul din spatele bisericii, din locul pe care s-a construit calea ferată. În acest sens, a rezolvat cu tâmplarul Florea  Leșan care a confecționat  cele 40 de sicrie. De asemenea, l-a primit creștinește pe Episcopul cardinal Iuliu Hosu, care a sfințit gardul împrejmuitor al bisericii.

Cunosc mulți cărturari prezentanți de autor. Pe Alexandru Husar l-am avut profesor, Pompei Boca a fost bun colaborator în organizarea primelor simpozioane de etnografie și folclor  pe teme locale ce le-am organizat în comuna Rebrișoara, având un prieten comun pe Nicolae Dunăre. Am fost împreună într-un colectiv de cercetare sociologică, pe urmele lui Dimitrie Gusti la Șanț și la Nimigea, cu Ionel Boca am lucrat în domeniul culturii, fiind președintele culturii județene, iar soția sa Ana, din Salva, a fost instructor de detașament pionieresc la liceul năsăudean. Prietenii de condei și de viață astristă: Sever Ursa, Ana Berengea, Viorica Cătuna, colegii de muncă Ion Cutova și Gh. Sava, părtași la activități  cultural-educative și patriotice: Pavel Berengea, Ieronim Ureche, Elena Pop  Mureșan, Ștefan Candale, Ștefan Sas etc. sunt oameni ai cetății, cu influențe  incontestabile, care au înțeles exigențele vieții în colectivitate. Printre slujitorii satului îl găsim și pe întemeietorul romanului românesc Liviu Rebreanu, care a fost nănaș mare la nunta Sabinei Miron, fiică a Letiției Slăvoacă, cu Virgil Petru, nuntă care a avut loc la data de 7 iunie 1936, fiind prezentate cu amănunte atât nunta cât și nuntașii și obiceiul locului.

Printre portrete găsim câteva pagini cu picturile doamnei Elisabeta, ce înfrumusețează locurile alături de albastrul ceresc al caselor ilvene.

Autorul volumului de față a trasat o brazdă de gânduri și amintiri, de case, oameni și livezi, dar mai presus de toate, o geometrie morală și o grădină de înțelepciune.

Ioan Mititean