Cândva, s-a născut o Poezie

Cu Seninătate în Suflet,

 vă invit să citiți  despre o minune, pe care am trăit-o de curând, urmare căreia  public pentru prima dată Poezia:  ”FASCINAȚIE”, scrisă de un Om, pe care l-am cunoscut cândva.   

A fost pentru mine O minune să găsesc,  printre sute de pachete, sau cutii cu manuscrise, caiete, jurnale, publicații, peste o mie de cărți pe care mi-am scris trăirile sufletești și ideile pentru viitoarele mele lucrări,  bagaje ce au fost mutate, desfăcute și iar împachetate de mai multe ori în ultimii  ani,  să găsesc, deci, o mică foaie, pe care, acum 14 ani, am scris versurile izvorâte,  pe loc, din Sufletul unui Poet cu care am stat de vorbă, într-o Toamnă.

Acel bărbat călătorise  cu trenul  sute de kilometri venind la mine la  Bistrița dintr-un oraș  din Sudul  României, de la Dunăre, fiindcă era coleg, în acea localitate,  cu rude, prin alianță,  de-ale mele, cu care comunicase despre situațiile asemănătoare în care ne aflam  atunci, adică, necăsătoriți.   

Vorbisem de ceva timp la telefon cu dânsul și acceptasem să vină să ne cunoaștem.

Ajuns la mine acasă, în timp ce își povestea viața, cu totul inconștient eu mă depărtam cu scaun cu tot la o distanță apreciabilă de masă, iar dânsul văzând acest lucru a spus, blând, vorbind  din Suflet:  ”oprește-te, am înțeles de ce reacționezi așa, vom sta doar de vorbă”. 

Și așa a fost.  Timp de două zile ne-am povestit viețile, iar  apoi, am convenit împreună  că nu ne vom căsători. 

Atunci, am văzut ce se poate naște în  Sufletul unui bărbat, care  întâlnește o femeie pentru care Viața Sufletească și Spirituală reprezintă Ființarea ei, pentru că, la  neacceptarea mea, s-a comportat cu o reală înțelegere vizibilă pe fața lui senină, luminoasă. Un adevărat Om!

La Plecare, a spus să iau o coală de hârtie,  și,  mi-a dictat (încet,  cu o dicție  impecabilă, validând faptul că era profesor de Limba Română)   o Poezie, iar eu, am întrebat, repede:  Pot să o public?,   iar dânsul a răspuns delicat, blând, cu finețe în glas:  

”Este pentru tine, este a ta, faci ce vrei”.  Am găsit scris pe foaie și convorbirea noastră.

Timpul a trecut, foaia a îngălbenit, și am găsit-o acum, ca prin minune,  nu știu când voi Pleca și eu, dar nu cu un tren ca dânsul,  ci în Ceruri, așa că, am decis să  public un crâmpei din Viața Sufletească, Spirituală a doi oameni,  ce erau atunci trecuți de vârsta de 50 de ani și care  erau singuri la mâna Destinului implacabil, căutând să-și găsească o însoțire pe ultima parte a vieții.

Culeg la  calculator, de pe foaie, Poezia izvorâtă din Sufletul curat al acestui bărbat, care mi-a mai spus înainte să plece:

”Stând aici cu tine de vorbă, am trăit  momente de adevărată Viață Spirituală și Sufletească”.

Vizitase singur orașul Bistrița,  iar la Biserica ”Coroana” aflată aproape de ”Coroana de Aur”, asistase în ziua de Duminică la întreaga Slujbă și era încântat.

Iată poezia păstrată peste timp:

”FASCINAȚIE

Poate că-n altă viață

Ai fost o floare

Dacă de gingășia ta

Frumos visul mă doare

Poate că-n  altă viață

O pasăre erai

Căci visul tău e-un zbor

Cu irizări de Rai 

Acum, cine ești

De visele-mi aprinzi

Și-n FASCINAȚIA Iubirii

Mă cuprinzi?” 

* **  

Destinul și-a dus Planul la îndeplinire:

Am convenit de comun acord că nu mai comunicăm în nici un fel, și amândoi am respectat acest lucru.

După un timp calendaristic de 14 ani, Poezia pleacă spre cititori!

 Dacă acel Om  își va găsi creația spontană, sinceră, compusă în fața mea, aici în Ziarul   ”Răsunetul”,  cred că se va bucura că nu s-a pierdut.

Jeniţa Naidin