Aurel Rău, ,,biobibliografiat” de Laura Goia

            În general, o biobibliografie  se justifică pentru un autor cu o operă demnă de luat în seamă, reprezentând, cu adevărat, ceva pentru cultura țării și marcând pregnant o perioadă de timp. Actul, ca atare, este cu supra de măsură acoperit în cazul scriitorului Aurel Rău care beneficiază de o Biobibliografie, realizată de Laura Goia și apărută la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, în 2022. După dicționarele curente, biobibliografia cuprinde biografia unui autor, titlurile lucrărilor, ale celor privitoare la viața și activitatea lui, puncte pe care autoarea le urmează cu scrupulozitate pe parcursul a sute de pagini,cu neputință de urmărit, decât in brevis, în modesta noastră recenzie.

            Un excurs biografic al autorului  este binevenit, urmărind epura carierei scriitorului. Aurel Rău s-a născut în anul 1930, în localitatea Josenii-Bârgăului,  județul Bistrița-Năsăud, și este, la 94 de ani, activ, cu o operă prodigioasă, cuprinzând poezie, eseu, proză beletristică, memorialistică și, nu în cele din urmă, traduceri de poezie din mai multe limbi. Cartea a apărut în cadrul programului editorial al Bibliotecii Județene ,,George Coșbuc” Bistrița-Năsăud sub directoratul lui Ioan Pintea, la cea de a-92 a aniversare a scriitorului Rău.

            Autoarea, Laura Goia, este bibliograf al Bibliotecii ,,George Coșbuc”, filolog de formație cu studii în țară și străinătate, fiind în prezent semnatara  altor patru volume, bibliografii, consacrate lui Ion Pop-Reteganul, Ion Ilieș, Andrei Mureșanu și poetei Veronica Micle.
            Volumul de care ne ocupăm a apărut în foarte bune condiții grafice și beneficiază de un Cuvânt înainte, semnat de poetul și criticul literar Mircea Măluț, un text sintetic în care se amintește pledoaria lui George Călinescu pentru materiale documentare tipărite în limba română, a căror lipsă îngreuiază o muncă de sinteză, acestei opinii adăugându-i- se, neîndoielnic, și cea a lui Adrian Marino, autorul amplei,vestitei - Biografia  ideii de literatură. Volumul de față (...) reușește pe deplin să pună în valoare opera și personalitatea scriitorului Aurel Rău, autor cu activitate prodigioasă, fie și dacă ne-am opri doar la faptul de a fi fost peste o jumătate de secol redactorul șef al unei importante reviste literare, editată la Cluj-Napoca, și anume Steaua, scrie Măluț. În continuare, este citat poetul și criticul Gheorghe Grigurgu care într-un număr al Revistei literară din 2009 scria despre Aurel Rău că este ,,...cel mai important poet în viață al Transilvaniei”. În Nota explicativă pe care Laura Goia o plasează la începutul volumului, ca un argument pentru demersul său, precizează că a făcut  primele cercetări asupra temei prezentului volum în 2016, și atunci a fixat cadrele lucrării cu intenția de individualizare conceptuală, prin asigurarea unei diferențe specifice de alte lucrări de acest tip, inserând o poezie manuscris, trei texte critice din volumele Flori din cuvinte Expo 99 și din revista Steaua, dar și secvențe autobiografice. După fiecare volum de autor sunt inserate titlurile poeziilor, prozelor sau studiilor cuprinse, de asemenea, sunt introduse recenziile, respectiv cronicile literare aferente, după caz.

            Dintre cei care au contribuit într-un fel sau altul la susținerea elaborării lucrării îl reținem, alături de alți scriitori, pe bibliograful și cărturarul târgmureșan Dimitrie Poptămaș, un ghid metodologic pentru autoare în anumite puncte ale muncii sale.
            Este cutremurător motto-ul Biobibliografiei, versul lui Rău - eu am venit pentru acest poem, publicat în volumul Lucruri și stele, 2009, în care poetul își definește nu numai crezul literar, ci și destinul existențial. Dintre eseurile scriitorului, Laura Goia îl alege și inserează pe cel intitulat Luceafărul, din care, este memorabil primul gând al textului foarte frumos: Românii au în Luceafărul o avuție netransferabilă și universală. Cum ar fi Delta Dunării sau arcul carpatin. Întregul text dă seama de posibilitățile  lui Aurel Rău de a sonda, cu un amplu instrumentar cultural, gândirea mitică românească și tradiția culturii populare.

             Important să subliniem, ca elemente ale biografiei, că poetul din Josenii Bârgăului a fost elev de liceu la Năsăud și Bistrița, de asemenea, a început studii universitare de filozofie și filologie terminate la Cluj, cu licența susținută la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A absolvit și Școala de literatură din București, apoi fost repartizat la Cluj, să lucreze la Almanahul literar care va deveni revista Steaua.

            Privind relația cu literatura, scriitorul Rău arată în Cola,j pagina 37: Înclinația pentru literatură o am dintotdeauna și povestește amintirile unor femei aduse din sat, la țesut de covoare în casa părinților din Joseni, pe când era un copil foarte mic, cu talent de a recita și crea atmosferă în fața ,,auditoriului” care lucra la război. Întâia poezie i-a fost publicată în anul 1949, în suplimentul literar al gazete clujene Lupta Ardealului, iar primul volum apărut a fost Mesteacănul, bine primit de critica vremii, inclusiv de George Călinescu, la 1953. Au urmat cinci ani de muncă la Almanahul literar (care a devenit Steaua, în 1954), ca secretar general al redacției conduse de A.E. Baconsky, în care lucrau Victor Felea, Aurel Gurghianu, Leonida Neamțu, Petre Stoica. În 1959 a devenit redactor șef al Stelei pentru patruzeci de ani, în care apariția revistei și a cărților personale a intrat într-un ritm firesc, natural, așezându-se în ceea ce vedem azi-opera scriitorului Rău care prin bogăția strădaniei personale ne amintește versurile lui Coșbuc: Picurii, strop cu strop/ Fac al mărilor potop.

            Amintim dintre cărțile semnate de Aurel Rău; poezii: Septentrion, 1980; Versuri, 1982; Sepentrion, 1994; Lucruri și stele, 2003; Filmări de sus, 2012; Fântâni și stele,2016; traduceri din Machado, Seferis, Perse, Kavafis, Blok, Masuo Basho, Poeți francezi; critică: Scriitori, scris, cărți,2013. Altele, de ordinul zecilor -  interviuri, corespondență, memorialistică etc.

Despre operă au scris importanți scriitori ca: George Călinescu, I. Negoițescu, Alexandru Piru, Gheorghe Grigurcu, Ion Pop, N. Manolescu, Alex. Ștefănescu, Marian Popa, Constantin Cubleșan, de asemenea, Dinu Flămând, Petru Poantă, Irina Petraș, Olimpiu Nușfelean, Mircea Gelu Buta, Horia Gârbea și alții, în sinteze și importante istorii literare. Nu uităm importantele dicționare coordonate sau scrise de Teodor Tanco, Aurel Sasu, Eugen Simion, Mircea Zaciu-Aurel Sasu-Marian Papahagi, Dumitru Munteanu sau Andrei Moldovan.

            Era și rămâne un fapt de fină diplomație în raport cu autoritățile păzitoare ale ideologiei sovietice restrictive, abilitatea redactorului șef al revistei Steaua, Aurel Rău, de a publica mai întâi traduceri din mari poeți străini și apoi a insera creații românești, socotite nedigerabile de cenzură. Perioada a fost nu numai grea, ci suficient de riscantă.  

 
            Probabil, gândul secret al autoarei va fi fost să scrie o carte care să conțină, cum se spune, totul despre scriitorul și omul Aurel Rău, în acest sens, Biobibliografia(selectivă) este valoroasă și pentru o consistentă secțiune de fotografii ale poetului, de la vârstă fragedă până la apariția lucrării. Este știut că în popor, fotografiilor li se spune icoane, secțiunea cărții fiind o biografie în imagini, așa cum în biserici există o teologie vizuală. Și pe bună dreptate, fiecare crâmpei de viață fixat pe hârtia fotografică angrenează o emoție din ținutul natal sau străinătate - din Grecia până în Japonia, bucuria unei întâlniri sau evocă evenimente literare, cu participări remarcabile, la care Aurel Rău a participat și a lăsat acolo o parte din sinele sensibil. 

    Realizarea Laurei Goia este semnificativă pentru caracterul său sintetic cu privire la opera lui Aurel Rău, autoarea mărturisește în Nota explicativă beneficiul sfaturilor autorului, sporul de lumină a anumitor precizări aduse unor evenimente mai vechi despre care documentele s-au împuținat. Întâlniri literare și cărți  intră în frontul prezentei lucrări, prin presa literară, alături de poezie, critică, eseu, note de călătorie, interviuri, cu o fidelitate care greu se crede că ar putea fi viciată de vreo omisiune.

            Prin consultarea Biobibliografiei se descoperă că întreaga operă a scriitorului este așezată, sedimentată, într-o lucrare care conține mai bine de o sută de titluri de volume, cât va fi numărând biblioteca-Rău, scrisă într-o viață dedicată exclusiv scrisului.  

            Chiar dacă la noi, acest gen de lucrări este mai restrâns, demersul Laurei Goia este neîndoielnic meritoriu prin precizia științifică, acribia cercetării, anvergura globală a lucrării; cele patru volume publicate până în prezent reprezintă serioasa opțiunea pentru o carieră de biobibliograf în desfășurare matură, responsabilă, majestoasă. Biobibliografia-Rău o face pe autoare vizibilă la nivel național.