Episcopul Benedict, în mijlocul copiilor de pe Valea Şieului, la Posmuş

"Tinerețea e timpul de a învăța înțelepciunea, bătrânețea e timpul de a o aplica", sloganul consemnat de scriitorul și filozoful elvețian J. J. Rousseau, este genericul sub care am putea așeza fără nici o ezitare activitatea Cercului Pastoral Misionar Valea Șieului I, derulat sâmbătă, 15 iunie 2024 în Parohia bistrițeană Posmuș. De ce aceasta? Simplu. Dacă până acum activitatea Cercului se desfășura în cadrul liturgic, în Sfânta biserică, de data aceasta s-a derulat într-un spațiu aparte, într-un cadru demn de pensula oricărui pictor și condeiul oricărui scriitor, în incinta castelului grofului maghiar de altă dată Teleki, iar dacă la finalul serviciului liturgic catehizarea era destinată tuturor credincioșilor indiferent de vârstă, de data aceasta a fost îndreptată spre o anumită categorie: copii și tineri.
Prin grija părintelui paroh Ovidiu Cimpoieș și a doamnei preotese Andreea, ajutați de un grup generos de tineri voluntari din Gherla județul Cluj, tineri ce fac parte din Asociația Tinerilor Creștini Ortodocși, au fost gazde pentru cei aproximativ optzeci de copii din cele șase parohii ce intră în componența Cercului Pastoral însoțiți de părintele prof. Lazăr Cozman și prof. Florin Bojor de la Sărata, părintele Aurelian Poptean de la Mărișelu, Ioan Creța de la Șieu, Viorel Gotea de la Ardan, Florin Gordon de la Domnești, precum și copiii și tinerii de la Posmuș.
Totul a debutat cu un joc special de cunoaștere, specific activităților de tabără, prin care tinerii socializând au avut putiința de a cunoaște pe cei prezenți, cât și a se cunoaște pe sine. Chiar dacă la început au avut o oarecare timiditate, spre finalul jocului pe chipuri li se citea bucuria și mulțumirea de a se fi cunoscut.
O altă etapă importantă a fost aceea a activităților împărțite pe ateliere, în care fiecare voluntar și-a luat un număr de copii și a trecut la munca pe echipe, învățându-i pe fiecare să prețuiască munca, timpul, să-și strunească pornirile și să-și întărească răbdarea. Ateliere precum litografie , pictură emoțională, gastronomie, tâmplărie, sportive, cultură generală, confecționare de cruciulițe și brățări au adus pe chipurile copiilor și tinerilor zâmbetul purității edenice, dezvoltând prietenii ce poate vor dura timp îndelungat și de ce nu chiar o viață.
Ziua toridă a fost potolită cu multă puritate sufletească dar organizatorii au știut să răcorească pe cei prezenți și la propriu, oferind înghețată și sucuri copiilor, iar la vremea cuvenită după "marele joc" fiind răsplătiți fiecare în parte cu o diplomă de participare însoțită de acorduri de chitară.
Așa, când fiecare își primea răsplata cuvenită la umbra stejarului secular de la castel, a venit Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, cel care poartă și apelativul de "episcopul tinerilor" aducând cu sine printr-o rugăciune de binecuvântare și cuvântul catehetic bazat pe o poveste imaginară duhul înțelepciunii, al prieteniei, al iubirii așezându-l în fiecare inimă și gând.
La invitația părintelui paroh a fost prezent în mijlocul manifestării și edilul local Ionuț Cifor cât și părintele Teodor Csordaș care alături de un grup de copii au fredonat câteva cântece în acord de chitară menite să aducă amintirii alte vremi apuse dar oarecum actuale, seara încheindu-se cu agapa frățească, unde copiii au și început deja depănarea caierului unei zile în care Dumnezeu le-a fost prieten, iar voia bună sfetnic.
Prin astfel de manifestări credem că ceea ce insuflăm azi tinerilor vom regăsi în credincioșii de mâine. Vedem această activitate a Cercului pastoral ca un mijloc potrivit de catehizare și propovăduire, insuflare și asumare a valorilor religios morale atât de importante în condițiile în care uneori ne întrebăm retoric împreună cu poetul contemporan:
"Mai este țara-n țara nostră?
Mai este cer, mai sunt români?
Mai este dulce glasul mamei?
Mai curge apa în fântâni?
Mai este dragoste pe lume?
Mai sunt bărbați, mai sunt femei?
Mai e nevoie de cultură?
Mai e nevoie de idei?"
Iar la acestea toate am putea să ne răspundem fără ezitare:
" În roșu, galben și albastru,
Nu viețuiesc doar trei culori
Ci blândă rază a nădejdii
Mai e nevoie de valori."
Cu mulțumirea în suflet și amintirile în gând nădăjduim ca această zi să fi fost una în care am avut înaintea și în mâinile noastre foarte multe valori pe care să le fi transformat în nestemate ale veșniciei.
Pr coordonator Aurelian Poptean