Glasul blând al Părintelui Stareț CHIRIL răsună la Taina Sfântului Maslu, la Așezământul pentru copii orfani de la Dorolea

„În vremea aceea, a venit la Iisus un învăţător de Lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa cea veşnică? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu...” (Evanghelia după Luca, 10: 25-36)

 În mintea noastră, a celor care l-am vizitat, încă mai răsună glasul melodios și bând al Părintelui Stareț Protosinghel CHIRIL ZĂGREAN, rostind cuvintele Evangheliei întâi, din cele șapte ale Tainei Sfântului Maslu dintr-o seară de iunie la noua biserică din Așezământul pentru copii orfani de la Dorolea...

 Dar să începem cu începutul...

În urmă cu ceva timp, o colegă din ASTRA năsăudeană mi-a făcut plăcuta surpriză să-mi împrumute volumul întâi al cărților de poezie „Gânduri de monah” a Părintelui Stareț Protosinghel Chiril Zăgrean de la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Rebra – Parva. Cartea m-a cucerit de la început prin versificația în stil clasic și lejeritatea cu care curgeau râurile de vorbe așezate meșteșugit de către autorul bine-cunoscător al sfintelor taine, iar din spatele strofelor parcă se auzeau melodiile unor pricesne...

            Despre Părintele Chiril știam câte ceva de la cei care merg mai des la lăcașul de cult pe care îl păstorește. Știam că e de loc din Salva, auzisem despre faima cunoscută ca fiind unul dintre cei mai devotați slujitori ai credinței strămoșești din Țara Năsăudului. Am făcut un prim pas și am mers pentru prima dată să-l vizitez acolo unde este adevărata lui casă alături de alți zece slujitori, care au lăsat deoparte îndeletnicirile lumii în care trăim și au ales să fie mai aproape de Dumnezeu. Ne-au întâmpinat impresionantele construcții administrative de la intrarea mănăstirii asemănătoare cu zidurile unei cetăți medievale, construite parcă în scopul apărării sălașului credinței împotriva pătrunderii tuturor relelor din această lume.

Am aruncat o privire înspre biserică și clădirile așezământului monahal... Într-o liniște specifică doar meleagurilor sfinte, mai mulți slujitori ai mănăstirii alergau ca furnicile, fiecare în altă parte dar cu un scop precis pentru îndeplinirea sarcinilor gospodărești. În mirifica vale a Rebrei l-am găsit pe Părintele Stareț în haine monahale de lucru muncind ca un adevărat gospodar la pregătirea lemnelor de loc pentru iarna viitoare alături de fratele acestuia venit de la Salva să-i dea o mână de ajutor. M-a poftit în sala de mese așezământului și după câteva discuții care țin de prezentare, i-am destăinuit intențiile colaborării noastre, ale scriitorilor năsăudeni. După prezentarea revistei literare „Glasul Armadiei” și cărțile mele, i-am propus intenția de a face demersurile pentru a fi primit în Liga Scriitorilor. S-a arătat încântat de această colaborare cât și de prețuirea pe care o acordăm împlinirii actului de credință și prin eforturilor literare ale celor pe care divinitatea i-a înzestrat și cu acest dar al creației poetice.

            Așteptarea noastră a fost scurtă și ușor de suportat. Domnul Președinte al Ligii Scriitorilor Români, Al. Florin Țene a semnat Legitimația de scriitor a Părintelui Stareț Protosinghel Chiril Zăgrean, și astfel marea familie a scriitorilor români s-a mai îmbogățit cu un slujitor al condeiului, de data aceasta, cu unul care prin munca sa scriitoricească ne poate ajuta să ne apropiem și mai mult de binefacerile credinței adevărate.

            Am pregătit cu răbdare momentul când la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Rebra – Parva, am înmânat Legitimația de membru al Ligii Scriitorilor Părintelui Stareț Protosinghel CHIRIL ZĂGREAN. Clipe de nedescris trăite împreună cu Ioan Mititean – președintele LSR- Filiala Năsăud și membru UZPR, scriitoarea Lucreția Mititean, prof. Ioan Seni, Președinte de onoare al ASTRA Năsăud și membru UZPR și Gavrilă Zăbală – unul dintre apropiații de suflet al Părintelui Stareț. În Revista „Glasul Armadiei” anul II, nr. 2(6) am dedicat două pagini creațiilor noului scriitor al LSR- Filiala Năsăud.

            Cu glasul lui blajin și plin de emoție, părintele ne-a destăinuit noua lui preocupare, aceea de a face ceva pentru cei năpăstuiți de soartă și ne-a invitat la săvârșirea Tainei Sfântului Maslu și o vizită la șantierul așezământului pentru copii orfani de la Dorolea, așezământ construit prin strădania Părintelui Stareț Chiril Zăgrean.

           Am răspuns cu deosebită plăcere la această invitație.

            Aproape în aceeași „formație”, ca la Mănăstirea de la Rebra-Parva am ajuns pentru prima dată și la Dorolea...

            În loc să intrăm în Sfântul Locaș unde se făceau pregătirile pentru săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, am făcut o tură prin șantierul în plină construcție al loculul care peste ceva vreme va deveni casa celor fără casă, locul de mângâiere și alinare a unor copii pedepsiți pe nedrept de soartă și care nu au avut parte de  dragostea, grija și afecțiunea nimănui.

          Cam la acestea s-a gândit Părintele Stareț Chiril cu câțiva ani în urmă când a văzut că rânduielile Mănăstirii de la Rebra-Parva sunt așezate pe drumul cel bun, și ar fi timpul să facă și altceva bun în această lume care se rostogolește tot mai mult pe calea fără de întoarcere a fărădelegilor. A cerut ajutorul lui Dumnezeu și astfel a pus la cale construirea acestui așezământ.

            „Așezământului social pentru copii orfani de la Dorolea, pus sub ocrotirea Sfântului Siluan Athonitul, va găzdui 50 de copii orfani și va fi compus din opt clădiri, printre care o biserică, un cabinet medical, ateliere de creație și alte anexe. Lucrările de construcție au început în vara anului 2020, pe un teren de 2,5  hectare, donat de familia Dedean Ioan, împreună cu fiii Bogdan şi Alin Ionuț.” (date de la Mitropolia Clujului).

            Acest centrul social va fi administrat de Mănăstirea Rebra-Parva prin grija Părintelui Stareț Chiril Zăgrean, iar finanțarea se face exclusiv din fondurile mănăstirii și din donații. Pe lângă acestea părintele ne-a destăinuit că recent a achiziționat un teren în apropierea așezământului unde se va înființa o fermă pomicolă destinată cercetărilor stiințifico-didactice la care vor participa viitorii locuitori ai centrului social.

            Întinderea șantierului este impresionantă. Pe lângă cele patru construcții aproape finalizate, alte două construcții imense se află în diferite stadii de edificare. Pe măsură ce avansezi spre zona de costrucție și se aud tot mai încet de la ferestrele bisericii corul de maici care pregătesc săvârșirea Tainei Sfântului Maslu. Te întâmpină grămezi imense și ordonate de materiale de construcții. Șantierul este în plină desfășurare și ai impresia că se află abia la început... Fratele părintelui Chiril, neobositul Niță care ne este ghid, precizează că părintele face permanent naveta între Parva și Dorolea pentru a discuta cu arhitectul și constructorul despre stadiul costrucțiilor și pentru a se convinge că materialele necesare sunt asigurate la timp.

            Am admirat cele patru cădiri aproape finalizate, spațiile exterioare și zonele pavate dau impresia că totul este terminat pe imensul șantier... un gard din prefabricate finisat separă zona clădirilor terminate de cele în costrucție. Totul este perfect, peste tot se vede mâna unul om gospodar înzestrat de Dumnezeu până la limita sfințeniei.

 Săvârșirea Tainei Sfântului Maslu – impresionantă. Alături de mai mulți preoți din zona Bistriței au săvârșit o procesiune rar întâlnită. Deși era într-o seară de miercuri, devenită tradițională, iar lăcașul bisericii are doar cupola centrală pictată, o mare de credincioși, circa două-trei sute au completat cu rugăciunile lor pe cele ale preoților. Misiunea de reporter-scriitor, m-a făcut să văd altfel cu alți ochi mulțime deformată din foarte mulți tineri, fiecare pătrunși de gândul și speranța îndeplinirii rugăciunilor. Aveai impresia că grupurile adunate în apropierea preoților în timpul rugăciunilor semănau cu naufragiații agățați de ancorele speranței, ancorele credinței.

Deși, Părintele Stareț Chiril era foarte ocupat, când ne-a observat, și-a făcut timp să stea câteva clipe cu grupul scriitorilor năsăudeni și să ne mulțumească pentru participare la procesiune.

 Pe drumul de întoarcere de la Dorolea spre Năsăud, în memoria fiecăruia dintre noi mai răsunau cuvintele părintelui Chiril în timp ce rostea rugăciunea de la Evanghelia al șaptea a Tainei Sfântului Maslu:

„Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Cel ce vindeci suferinţele cele îndelungate, care tămăduieşti toată boala şi neputinţa în popor; cel ce voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului...”

Macedon Tofeni