Entuziasm și speranță, în cartea năsăudencei Doina Vaida

La început de august 2024, am primit cartea de față de la năsăudeanca Doina Vaida, cu următoarea dedicație: „Cu mult drag, ofer această carte familiei Mititean, doamnei Lucreția și Ioan, cu respect și mulțumire pentru încurajări și pentru că ați  avut încredere în mine.” Așa este. Am deosebită încredere în autoarea cărții, Doina Vaida,  omul slovelor, ce face din defecte calități,  prin exerciții spirituale de înălțare, printr-o  conlucrare între harul lui Dumnezeu și efortul omului pe acest pământ. O carte de debut, cu file de poveste, ce ne îndeamnă spre omenie și smerenie, simbolul unui  legământ cu iubirea și înțelepciunea printr-o largă sferă de armonie, redând într-un mod artistic fapte de viață, întâmplări din anii tinereții. O carte pe cât de originală, pe atât de cuprinzătoare. Autoarea, prin personajele principale create de ea, Maria și Radu, țese cu multă măiestrie o țesătură de gânduri și idei presărate cu sentimente de iubire, suișuri și coborâșuri, întâmplări legate de o anumită perioadă a vieții.

Autoarea Doina se caută mereu pe sine, drept punct de reper printr-un nou salt în necunoscut, descoperind o lume în care se manifestă un sâmbure de adevăr, de  armonie, de frumusețe și... regrete.

Doina Vaida, autoarea acestui roman, dăruiește prin cuvinte bine orânduite o fărâmă de suflet celor mai triști decât ea, spre a descoperi și ei fericirea care se naște din iubire. Aduce Mariei un laudatio ca și cum ar vrea să cuprindă necuprinsul prin  vorbe și lecții de viață, că doar profesor i-a fost viața, profesor ce i-a pus în față o mulțime de lecții, unice în felul lor, care au călit-o și au făcut-o mai puternică, în lupta cu vicisitudinile vieții. Prin vorbe frumoase a răspândit bunătate în jurul ei, dovedind iubire și iertare semenilor săi, iar prin jocul de cuvinte frumos meșteșugite, a intrat în vârtejul mișcării literare locale, urcând după ani de muncă pe un drum nou, al energiilor  creatoare.

Cartea, spune editorul Radu Barna, este o mare provocare, o mare încercare, o luptă cu sine și cu tot ceea ce ne înconjoară, fiind un dar pentru că acuitatea spiritului  este cea care în final izbândește.

Biruit-a gândul!

Timpul îndelungat petrecut în saloane, săli de operații și sanatorii de recuperare au așezat-o pe Maria într-un castel fermecat al prieteniei cu Radu, ajuns și el într-un cărucior cu rotile în urma unui accident cu mașina, unde și-a pierdut ambii părinți. A rămas în grija unei mătuși, care-l vizita și îi aducea cele necesare. Prietenia cu Maria i-a schimbat viața. Se încurajau reciproc în speranța unei însănătoșiri. Radu s-a transformat într-un optimist, i-a sporit energia și speranța, a devenit stăpân pe idei și pe cuvânt, doritor de viață, de iubire. Cei doi, Maria și Radu își îndreptau gândurile  spre celălalt capăt al veșniciei. Vorbele și faptele de zi cu zi erau pentru ei un leac de alintare, accesând și unele adevăruri ascunse cu o nevoie nesățioasă de a se adânci în orice subiect în căutare de răspunsuri și adevăruri despre dragoste, credință, tărie sufletească, speranță, cumpătare și dreptate.

Avem în față „Zborul aripilor frânte”, o carte a adevărului așa cum scrie în Biblie „Adevărul ne va elibera”.